Mergi la conținut

Cum să folosești Facebook / Neftlix / Google fără să fii folosit

Stefan Beldie
Stefan Beldie
9 min timp de citire
Cum să te folosești de Facebook, Netflix și Google

Lucrurile sunt destul de simple.

Atunci când ai de-a face cu un serviciu digital, ori îl folosești, ori te folosește.

Inclusiv când ai impresia că ai avea o relație “reciproc avantajoasă” cu Facebook, Netflix, Google etc., tot într-una dintre aceste două situații te afli.

Ori folosești, ori ești folosit.

Ține minte acest lucru, te va ajuta să vezi mai bine realitatea.

Acum, ghici în ce situație se află foarte mulți oameni în relație cu aceste servicii digitale?

Folosesc Facebook sau Facebook îi folosește pe ei?

Folosesc Netflix sau Netflix îi folosește pe ei?

Folosesc Google sau Google îi folosește pe ei?

Ca să fie limpede, e important să știi ce-nseamnă să folosești un serviciu digital și ce-nseamnă să fii folosit.

Aparent, nu e mare lucru.

Ai putea crede că știi deja.

Ai putea să te gândești deja la toată acea discuție legată de faptul că aceste platforme colectează date despre tine și cam asta ar însemna că te folosesc.

Lucrurile sunt însă ceva mai complexe de atât.

Ce-nseamnă să fii folosit de Facebook, Netflix, Google etc.

Mulți dintre cei care își petrec mult timp online sunt niște sclavi ai platformelor digitale.

Ei cred că sunt adaptați realităților actuale, că sunt în pas cu moda, cu realitatea.

Că sunt cool.

Dacă moda este să faci ce-ți dictează alții, atunci au dreptate.

Dacă nu, nu prea.

Aceste platforme au ajuns să le dicteze direct sau indirect cum să-și petreacă timpul, ce să gândească, ce să vorbească.

Într-un fel, chiar nu e ceva ciudat.

Modul în care aceste platforme își obțin banii presupune ca tu să-ți consumi atenția în curtea lor o perioadă cât mai lungă de timp.

Și se pricep atât de bine să înlesnească acest consum de atenție și de timp, încât atunci când se văd unii cu alții se bat amuzați pe spate:

Facebook: Netty, ce l-am zombificat pe Gigel! Primul lucru pe care-l face dimineața este să pună mâna pe telefon. Primul! Bine, îl ajut și eu cu notificările mele, dar oricum.

Netflix: Am văzut, am văzut… Totuși, când vine seara, cine-l lățește într-o baie de filme și seriale?

Google: Hei, ușor! Nu e nevoie să-mi spuneți voi ce face, știu eu mai bine. Mai bine și decât el. Dacă-l întrebi joi ce-a făcut luni, habar n-are. Hehehe, viața cu ochii-n telefon trece repede și se uită ușor.

Problema este că atenția aceea pe care o cheltuiești tu pe Facebook, Twitter, site-uri de știri, jocuri video, Netflix nu este altceva decât o formă de energie psihică.

Energie psihică pe care o consumi.

Prin urmare, două lucruri se întâmplă rapid.

În primul rând, te obișnuiești să faci asta.

Viețuirea pe aceste platforme în calitate de consumator de conținut devine centrul interesului tău.

În al doilea rând, energia psihică pe care o cheltuiești acolo nu mai e disponibilă pentru activități din lumea de dincolo de zona digitală. Sau pentru activități profitabile în zona digitală - ex. vânzarea propriilor produse digitale.

Astfel, nu-i de mirare că unii sunt lei pe Instagram sau în rețeaua lor de jocuri și plante-n realitate.

Ei, când ești leu online și plantă-n realitate, se poate spune că ești folosit de rețelele digitale.

Când nu mai contezi în realitate pentru că-ți consumi prea mult din timp și din atenție (energia psihică) online, se poate spune că ajungi să fii folosit.

Ce-nseamnă să te folosești Facebook, Netflix, Google etc.

A folosi Facebook, Neftlix, Google și alte platforme digitale înseamnă mai ales să ai direcție în folosirea lor.

Să ai direcție și obiective concrete.

Acum, unii pot avea impresia că a intra pe Facebook să verifice “ce se mai întâmplă” reprezintă un astfel de obiectiv concret.

Sau cred că a sta lățit pe-o canapea cu ochii-ntr-un serial de pe Netflix “ca să mă relaxez” reprezintă iarăși un obiectiv concret.

Sau cred asta despre plimbatul din site în site în site chipurile pentru a te documenta în cine știe ce privință neclară, dar care sigur va deveni într-o zi clară dacă te documentezi suficient.

Bla-bla...

Din păcate, toate acestea nu sunt altceva decât forme de autoprostire, de intrare în sclavia platformelor respective.

Asta se întâmplă în acele situații în care îți consumi timpul și atenția fără o direcție reală, ci doar din dorința de-a-ți umple bucăți de viață.

Sau goluri de viață, ca să fiu mai clar.

Deci a folosi tu acele platforme înseamnă să ai un scop concret.

Cum arată un obiectiv concret de folosire a platformelor digitale?

Imediat îți dau și exemple.

Pentru început, ceva de context.

În general, scopurile concrete de folosire a platformelor digitale nu prea au nevoie de un smartphone pentru a fi împlinite.

Se simt mai bine când sunt duse la capăt pe ecran ceva mai mari.

Tabletă?

Uneori, poate.

De cele mai multe ori însă, au nevoie de un display de genul celor oferite de laptopuri sau de alte întinderi mari de pixeli (display-ul unui desktop).

De ce?

Pentru că obiectivele concrete presupun de multe ori muncă.

Concentrare.

Focus pe ce ai de făcut.

Iar astfel de lucruri se produc mai ușor când ai în față un ecran mare decât un device setat să te notifice pentru orice rahat.

Am zis rahat?

Sigur că da, îmi place să fiu exact în exprimare.

Telefoanele din ziua de astăzi sunt forma perfectă de intrare în sclavia rețelelor digitale.

Sunt atât de la îndemână, sunt atât de prezente în orice moment al zilei.

Sunt prea bune în ceea ce fac pentru a te lăsa în seama lor.

Cum să te folosești Facebook

Revenind, cum arată un obiectiv concret de folosire a unei rețele digitale?

Depinde, dar ceva exemple pot să-ți dau.

De exemplu, dacă intri pe Facebook să promovezi o idee, un text, un produs, se poate spune că folosești platforma.

Sau dacă intri ca să iei legătura cu cineva ale cărui date de contact nu le ai.

Sau dacă intri ca să citești ceva publicat pe un grup dedicat unei pasiuni concrete de-ale tale.

Sau dacă faci o acțiune clară, cu limite evidente de rezolvare.

Ai intrat, ai promovat ce aveai de promovat, ai plecat la treburile tale.

Ai intrat, ai luat legătura cu persoana respectivă, te-ai întors la treburile tale.

Ai intrat, ai citit ce aveai de citit, ai plecat la treburile tale.

Nu intri, rezolvi ce aveai de rezolvat și după aia te lansezi într-o cursă de urmărire a celor mai tari filmulețe cu căței care fac prostii.

Că dacă faci asta, brusc devii sclav.

A, dacă ești administratorul unei pagini care publică astfel de filmulețe, lucrurile se schimbă un pic.

Adică intri, postezi acel video și îți vezi de treburi.

Cum să te folosești Netflix

OK, nu sunt în măsură să dau sfaturi în această privință.

Am renunțat să folosesc acest serviciu destul de repede după ce a început în România acel “lock down” provocat de COVID-19.

De ce?

Din două mari motive.

În primul rând, pentru că am o credință / prejudecată care spune că nu e bine să faci mereu tot ceea ce face majoritatea. Iar majoritatea a început să consume în draci Netflix când au început problemele cu pandemia.

Prin urmare, era firesc ca eu să fac lucrurile invers și am renunțat la Netflix pe termen nedeterminat. Azi, la mai bine de 3 ani de la acel moment, n-am revenit.

Al doilea motiv este că primeam prea puțin raportat la timpul și atenția pe care le consumam cu acest serviciu.

Normal, e o chestie subiectivă, personală.

Eu consider că acele două ore pe care le-aș petrece zilnic urmărind un film sau seriale le pot utiliza mai bine în folosul relaxării mele.

Așa că cel mai des prefer să citesc.

Sau să fac alte lucruri.

Ce alte lucruri?

Mă pot uita la TV.

Ai putea să te gândești că nu-i nicio diferență între a uita la Netflix și a te uita la TV.

Eventual, e doar un comportament de om bătrân, neadaptat la ce e cool din perspectiva divertismentului.

Mă uit la TV mai ales la meciurile de fotbal. Dincolo de faptul că acestea reprezintă o pasiune a mea, sunt și un obiectiv profesional.

Ce să zic, norocul meu – merg la Digi Sport la emisiuni și îmi place să știu despre ce vorbesc acolo.

În plus, meciurile de fotbal au niște ore clare de început și de terminat.

Alteori, fac o chestie care a devenit neobișnuită – vorbesc cu alți oameni folosindu-mi vocea și mimica.

Chiar și gestica, dacă e nevoie să explic ceva în detaliu.

Față în față, dacă-ți vine să crezi!

Deci Netflix?

Dacă ai niște limite clare, nu-l folosești ca să adormi în fiecare seară.

Și nu te uiți la filme / seriale de fiecare dată singur.

Cum să te folosești Google

Google îți oferă multe, aproape la fel de multe pe cât îi oferi tu lui.

De asta, eu îi ofer plăcerea de-a-l folosi fără să fiu logat în aria sa de servicii și folosind un prezervativ digital - adică un VPN.

Asta este doar ca să limitez parțial colectarea de date.

Dincolo de asta, Google îți oferă răspunsuri pentru toate curiozitățile tale. Problema este când ai mai multe curiozități decât timp la dispoziție.

Și mulți oameni se află în această situație – de a fi curioși de dragul evitării muncii.

“Dacă tot am de scris mail-ul ăsta pentru clienți, ia să vedem noi cum îl chema pe al treilea om care a călcat pe Lună! Și apoi, câți ani are Elon Musk? În fine, niște femei care fac secs cu…”.

Ai înțeles ideea.

Google te plimbă pe unde nici cu mintea ta nu te-ai gândit vreodată să te plimbi.

Apropo de Elon Musk, de plimbat și de ajuns în diverse destinații… Google îți oferă și servicii precum Google Maps sau Waze. Care-s date naibii de folositoare când nu știi să ajungi undeva.

Din păcate, aceste servicii, în timp, te învață să nu mai să ajungi singur pe nicăieri. Oamenii se urcă la volan și dau drumul la Waze inclusiv pentru drumul acela zilnic pe care-l fac de acasă la birou și-napoi.

Nu care cumva vreo arie a creierului implicată orientare să fie solicitată și să ne păstrăm astfel niște capacități care se pot dovedi utile pe măsură ce înaintăm în vârstă.

Ce poți face?

Când nu știi traseul, poți să te uiți pe harta oferită chiar de Google înainte să pornești la drum și să te lămurești pe unde o iei.

Poți chiar seta Waze-ul doar să te anunțe când echipajele de poliție se află în calea ta, fără să primești mestecate și celelalte informații legate de traseu.

Vei pierde timp procedând astfel?

În primă fază, posibil.

Dar va fi mai puțin decât îți închipui.

În plus, când renunți să mai fii sclavul platformelor digitale, vei descoperi că ai mai mult timp la dispoziție și o liniște mai mare față de posibilitatea de-a întârzia undeva.

Apoi, în timp, te vei descurca din ce în ce mai bine.

Chiar mai bine decât atunci când te lași plimbat de indicațiile telefonului.

Ce poți face să scapi din sclavia digitală

Întâi, de ce e greu să renunți la această sclavie digitală…

Aproape că nici nu știu cu ce să încep.

Poate că dacă încep cu adevărul, lucrurile vor merge mai ușor.

E greu să renunți la acest tip de sclavie digitală mai ales când ai o viață reală săracă.

Sună nașpa?

Exagerez?

Posibil, dar sunt convins că vei găsi suficiente voci amabile care să-ți spună că de fapt tu ești doar o victimă.

Că nu e vina ta.

Că Facebook, Netflix, Google și ceilalți joacă murdar, că folosesc vulnerabilitățile tale psihologice pentru a te supune lor.

E adevărat, chiar joacă murdar.

Și chiar se folosesc de vulnerabilitățile tale.

Totuși, eu vorbesc aici despre motivul pentru care îți este greu să ieși din sclavie, nu despre ce fac aceste platforme ca să te agațe și să te țină acolo.

Uite, poți experimenta singur.

Scoate-ți de pe telefon toate aplicațiile care nu sunt absolut necesare.

Toate.

În general, Facebook, Twitter, Netflix sigur nu sunt absolut necesare.

În unele cazuri, nici măcar aplicația de email, dacă nu lucrezi în cine știe companie care-ți solicită să-ți verifici corespondența și după orele de program.

Apoi șterge-ți contul pentru orice aplicație pe care nu o folosești decât din an în Paște.

Sunt beneficii aparte pentru această acțiune.

Apoi, propune-ți să folosești telefonul și computerul doar pentru utilitatea lor originală.

Adică, telefonul pentru a vorbi.

Laptopul pentru a lucra.

Sau și mai bine un desktop.

Ce faci cu WhatsApp-ul?

Depinde.

Ideal, ar fi să vorbești cu oamenii folosindu-ți vocea și chiar să te vezi cu cei care contează.

Neideal este să-ți verifici mesajele scrise de vreo două ori pe zi.

Dacă e ceva urgent, oamenii pot suna.

Dacă nu e, pot scrie și aștepta.

E greu să aștepte?

Asta e, dar se vor obișnui.

Sau nu.

Oricum, asta e o formă foarte, foarte bună să te lămurești cu cine ai relații reale și cu cine ai relații intermediate de sclavia voastră digitală.

Apropo, scrie mesaje când chiar este necesar să scrii mesaje. Nu, nu e mai ușor să scrii mesaje decât să vorbești, e doar o formă de-a nu ne deranja unii pe ceilalți cu relații reale.

În fine, dacă faci tot ceea ce ți-am spus eu mai sus, vei ajunge în situația de-a folosi serviciile digitale pentru obiective concrete, ajungi să ai scop clar în acțiunile tale.

Și când ai claritate în ceea ce faci, mintea ta are brusc niște repere solide.

Și când mintea ta are niște repere solide, nu mai navighezi în voia platformelor digitale.

E simplu, nu?

Simplu, nu neapărat ușor.

Oricum, merită încercat.

Ai mai multe amănunte legate de cum să ieși din lumea virtuală și să revii în viața reală în acest ghid:

Cum să omori un Social Media Zombie (SMZ)

Simplitate

Postări asemănătoare

Cum să separi informația de distracție pentru eficiență și minte zdravănă

Un lucru deștept pe care-l poți face oricând, dar mai ales acum: să separi informația de distracție. La ce mă refer? Mă refer la eliminarea tendinței obișnuite de-a te păcăli singur când vine vorba de necesitatea de-a fi la curent cu tot ceea ce se întâmplă. La nevoia de informație.

De ce e important să separi informația relevantă de distracții și zgomote online.

Cum citesc cel puțin 52 cărți în fiecare an

Doamne, ce titlu nesimțit! Chiar dacă ar fi adevărat, tot ar fi ceva nerușinat de-a dreptul. Bine măcar că e un titlu mincinos. Click bait. Și bine că n-am vreo remușcare că te-am păcălit. Singurii care ar avea astfel de remușcări la nivel de vorbe sunt cei care citesc zeci

De ce ar trebui să recitești mai mult decât citești.

Totul sau nimic - când să te aperi de extreme și când să le îmbrățișezi

Una dintre cele mai fascinante relații pe care oamenii le dezvoltă este relația cu ideea de "totul sau nimic". De multe ori, între totul și nimic se poate întinde regatul vast al mediocrității. Iar în acest regat, pot domni tot felul de obiceiuri nesănătoase - de exemplu, obiceiul

Totul sau nimic - cum te aperi de extreme sau le îmbrățișezi