Scenariul produce acțiunea

de

Dacă faci ceva în mod repetat, categoric ai șanse mari să devii bun la acel ceva.

Adică repetiția e o formă de antrenament.

Când auzi însă termenul „antrenament”, aproape automat te gândești la ceva pozitiv. De exemplu, ne antrenăm mușchii la sală.

Creierul nostru însă nu ține cont prea mult dacă acțiunea pe care o repeți este una folositoare sau una nocivă pentru tine.

Dacă te antrenezi pentru bine sau pentru rău.

Creierul nostru este doar dornic să lenevească, să intre pe un așa zis pilot automat. De asta, îi place când o acțiune repetată devine automatism.

Indiferent de natura acelei acțiuni.

Bună sau rea, nu contează.

Citește în continuare -»

Dacă spui nu, fă-o rapid!

de
Dacă spui un nu bălmăjit atunci când vreo să refuzi ceva, furi toată valoarea acestui cuvânt extraordinar. Spune nu rapid și direct!

Problema este că spui prea des da atunci când ți-ar conveni să să spui nu.

De exemplu, când ți se cer favoruri pe care nu prea ai chef să le faci, dar totuși faci pentru că așa ești tu, mai amabil.

Adică mai fricos să nu-i superi pe cei din jur.

Sau când ești invitat la vreun eveniment și accepți, deși urăști genul respectiv de evenimente.

Vorba ceea, nu se face să refuzi.

Citește în continuare -»

Cum să folosești Facebook, Neftlix, Google și alte servicii digitale fără să fii folosit

de

Lucrurile sunt destul de simple.

Atunci când ai de-a face cu un serviciu digital, ori îl folosești, ori te folosește.

Inclusiv când ai impresia că ai avea o relație „reciproc avantajoasă” cu Facebook, Netflix, Google etc., tot într-una dintre aceste două situații te afli.

Ori folosești, ori ești folosit.

Ține minte acest lucru, te va ajuta să vezi mai bine realitatea.

Acum, ghici în ce situație se află foarte mulți oameni în relație cu aceste servicii digitale?

Citește în continuare -»

Nu fi prost, protejează-te!

de
Chiar dacă ești mândru de ele, anumite lucruri ar trebui să le ții doar pentru tine

Sună ca o reclamă la un prezervativ, nu?

Perfect, pentru că implică un soi de sex.

După ce am scris acest text, am primit mail-uri curioase:

„Care sunt celelalte 10 reguli?”

Ca să nu pierzi vremea, nu ți le voi dezvălui.

Și tot ca să nu pierzi vremea, îți spun de ce nu le dezvălui.

Regulile respective sunt personale.

Ce-nseamnă asta?

Înseamnă două lucruri.

Citește în continuare -»

Regula

de
Regulă: nu te mai grăbi
Dacă tot îți place natura, fii atent un pic la felul în care face lucrurile.

Acum mulți ani, am început să-mi scriu niște reguli.

Le aveam de ceva vreme în minte, dar nu mă vizitau pe cât de rapid mi-aș fi dorit să o facă.

Așa că am început să le scriu pe hârtie.

Citește în continuare -»

Relaxează-te, poți judeca pe oricine

de
Nu-ți fie frică să judeci oamenii
Judecă pe cine vrei, nu are nimeni dreptul să te judece pentru asta. Glumesc, vei fi judecat indiferent că-ți place sau nu.

Unul dintre cele mai frumoase fonfleuri new age spune să nu judeci oamenii.

E atât de frumos, încât și-a făcut loc în tot felul de zone în care ți se spune cum să te porți – lumea corectitudinii politice, lumea self help-ului, lumea de apoi etc.

Singura mare problemă cu acest îndemn este că nu ține cont de realitate.

Adică este doar o dorință naivă de idealizare a societății și a interacțiunilor umane.

Concret, „judecarea” este un fenomen care se produce reflex în tine și are legătură cu două dimensiuni importante.

Una înnăscută, biologică și alta învățată, socio-culturală.

Citește în continuare -»

3 lucruri bune pe care le-am făcut în perioada asta

de

De ce am renunțat la Netflix la 1 aprilieLa începutul lui martie, am fost într-o vacanță.

Începuseră problemele legate de pandemie, dar în acel moment România era încă liniștită.

Iar Iordania, țara în care m-am dus, nu avea încă nicio persoană infectată. Faină vacanță, una dintre cele mai frumoase țări în care am fost vreodată.

Când m-am întors, lucrurile se complicaseră.

Prin urmare, am luat mai rapid câteva măsuri importante pe care le gândeam de ceva timp, dar nu le pusesem în aplicare.

Citește în continuare -»

N-am încredere în telefonați

de

Una dintre aberațiile corectitudinii politice se alimentează din îndemnul nu judeca.

Aceasta pleacă de la o intenție bună, apoi face treaba mică pe cracul drept al pantalonului.

Sau pe cel stâng, depinde cum e orientată respectiva viziune politică.

Îndemnul ignoră ceva natural – căutăm tot timpul indicii  în exterior. O facem pentru că e o formă de autoprotejare pe care evoluția a sădit-o în noi.

Fiind vorba de o chestiune naturală, judecăm cu viteze amețitoare.

Citește în continuare -»

Descoperirea marii pasiuni

de
Descoperirea marii pasiuni
Când umbli prin viață fără direcție, e tare greu să-ți descoperi marea pasiune.

De câte ori te-ai întrebat ce ar trebui să faci în viață?

Sau, cum ar spune unii, ce ar trebui să faci cu viața ta?

Răspunsul la astfel de întrebări este atât de dificil încât oamenii preferă de multe ori să nu-și pună astfel de probleme.

„Nu mă gândesc la asta, sigur dispare. Ia să vedem ce serial a mai apărut pe Netflix…”

În realitate, întotdeauna faci ceva cu viața ta.

Citește în continuare -»

De ce ar trebui să-ți scrii gândurile și faptele într-un jurnal

de
Un jurnal
Scrisul într-un jurnal îți spune cu fidelitate adevărul

Scrisul într-un jurnal are o mare importanță terapeutică.

Psihologic vorbind, chiar se întâmplă lucruri faine-n mintea ta când pui pe hârtie ceea ce te preocupă, ceea ce te bucură, ceea ce te întristează.

Câteodată, poți rezolva problemele pe care crezi că le ai cu o persoană prin simplu fapt că scrii pe hârtie acele probleme.

Sau poți rezolva problemele pe care le ai cu tine însuți.

Citește în continuare -»

Ce este stoicismul – principii, influență, scurt istoric

de
Andy Dufresne (Shawshank Redemption) este un exemplu de personaj stoic.
Personajul Andy Dufresne (Shawshank Redemption) este un bun exemplu de practicant al stoicismului – atitudinea față de greutățile vieții din închisoare și determinarea cu care își obține evadarea.

Stoicismul este una dintre cele 4 mari școli de filosofie din Atena antică.

Celelalte 3 sunt Academia lui Plato, Lyceum-ul lui Aristotel și „Grădina” lui Epicur.

Timp de aproximativ 250 ani, filosofia stoică a avut o înflorire constantă și a găsit un teren fertil mai ales în Imperiul Roman.

Printre practicanții faimoși care au popularizat-o și au îmbogățit-o se află omul politic Seneca, sclavul Epictetus și unul dintre cei mai luminați împărați romani, Marcus Aurelius. Scrierile acestora au stârnit un interes major în Renaștere și apoi din nou în epoca pe care o trăim.

Filosofia stoică este complexă și atinge arii precum metafizica, astronomia sau gramatica. Totuși, operele acestor 3 mari stoici s-a concentrat pe ceea ce face filosofia stoică să fie atât de ușor de înțeles: sfaturi practice și ghidare pentru cei interesați de starea de bine și fericire.

În Stoicism, există 4 idei centrale pe care practicanții le urmăresc și la care se raportează constant.

Citește în continuare -»

Cum am devenit alt om. De vreo 7 ori

de

De-a lungul anilor, am avut o relație specială cu banii pe care i-am câștigat sau mi-au ajuns cumva în buzunare.

Mi-aduc aminte că primul salariu clasic pe care l-am primit era cu 100 Lei mai mic decât cheltuielile mele fixe.

Se-ntâmpla prin 2003, iar atunci sutele de lei erau milioane. Totuși, pentru confortul tău, în acest text voi exprima totu-n banii actuali.

Concret, la vremea respectivă câștigam 700 Lei și aveam nevoie de 800 Lei ca să-mi plătesc chiria în București, întreținerea, hrana și restul cheltuielilor absolut necesare.

Deficitul m-a făcut să iau decizia de-a-mi organiza banii un pic altfel decât am făcut-o ca student.

Citește în continuare -»

De ce e important să te elimini din viața anumitor oameni

de

Nu mă voi face acum că-ți vorbesc despre ceva ce nu știi deja cât de cât.

Adică nu e ca și cum subiectul acestui text nu se regăsește sub o formă sau alta în tot felul de îndemnuri care se reunesc toate sub aceeași idee:

Elimină oamenii toxici din viața ta!

Singura diferență este că eu nu elimin pe nimeni din viața mea.

Prefer să spun că mă elimin pe mine din viața altora.

Uneori, această eliminare este de-a dreptul măruntă.

Adică mă elimin din viața unor oameni care nici nu știau că fac parte din viața lor – adică aveam interacțiuni mărunte, când și când.

Citește în continuare -»

Obișnuiește-te să nu-ți placă chiar totul!

de

Una dintre marile noastre probleme este excesul de confort.

De fapt, nu confortul în sine, ci dorința permanentă de-a-l obține.

Vorba aceea cu ieșirea din zona de confort sună ca naiba, dar totuși cuprinde mult din ceea ce suntem sau nu suntem.

O bună parte din succesul nostru individual presupune renunțare la confort și o bună parte din eșecurile noastre-s legate de excesul de confort.

Citește în continuare -»

De ce suntem grași – cum s-a jucat natura cu mintea noastră

de

S-a întâmplat acum niște ani.

Nu-ți pot spune cu exactitate câți pentru că oamenii de știință se contrazic în continuare asupra datei. Singura privință în care au picat de acord este că s-a întâmplat.

Ce s-a întâmplat concret?

În acele vremuri, natura a sădit în creierul strămoșilor omului câteva idei fixe.

Aceeiași oameni de știință nu le spun idei fixe, ci într-o manieră mai sofisticată. Totuși, le vei reține mai bine dacă le numesc așa – idei fixe.

Citește în continuare -»

Cum să nu fii sclav – ghid de îndepărtare a buzelor de fundurile celor din jur

de

L-am cunoscut când m-am angajat ca picolo în restaurantul unui hotel.

Era prima lui slujbă și voia din tot sufletul să facă o impresie bună cât mai rapid posibil.

Mai exact, trebuia să facă o impresie bună.

Nu de alta, dar ambii părinții îi dăduseră deja indicații exacte pentru a avea succes în slujba sofisticată de asistent al unui chelner.

Mi-a zis taică-meu de m-a înnebunit… Bă, indiferent ce spune șeful, tu faci! Dacă-ți spune să sari în cap, tu sari! Nu te dai deștept pe-acolo și comentezi, că te mănânc!

Apoi, a privit în lumina dimineții un pahar perfect șters pe care urma să-l pună-n aranjamentul pentru micul dejun și a adăugat:

Citește în continuare -»

Cum să nu-ți ma faci griji

de

Îți faci prea multe griji.

Serios.

Îți faci mult prea multe griji.

Nici măcar nu le numesc „griji inutile” pentru că e de la sine-nțeles că aproape toate grijile sunt inutile.

De exemplu, când îți faci griji pentru că ți-e teamă că s-ar putea întâmpla ceva rău,  grijile respective sunt clar inutile.

Acel ceva rău nu s-a întâmplat încă, așa că evident e inutil să-ți faci griji. Te consumi din cauza a ceva imaginar, a ceva ce doar mintea ta produce ca simplu scenariu.

Apoi, dacă acel ceva rău nu se întâmplă, se dovedește încă o dată dacă mai era nevoie că toate grijile tale au fost inutile.

Ai consumat o grămadă de energie nervoasă făcându-ți tot felul de griji pe seama a ceva ce nu s-a întâmplat.

Îți dai seama cât de lipsite de logică au fost trăirile tale?

Citește în continuare -»

De ce îți plac insultele lui Radu Banciu

de

Ce părere ai despre Radu Banciu?

Așa sună întrebarea pe care o aud destul de des din gura celor care își dau seama că-s tipul acela care apar prin emisiuni dedicate fotbalului.

De obicei, mă-ntreabă acest lucru oameni care-s fani ai lui Radu Banciu.

Îmi dau seama asta din tonul acela plin de speranță al omului care abia așteaptă să-i confirmi că și ție-ți place ce-i place lui.

Aproape de fiecare dată, spun cam aceleași vorbe.

Că anumite lucruri îmi plac la Radu Banciu, că altele nu-mi plac.

Citește în continuare -»

De ce Pareto ar trebui să fie idolul tău

de

Pe scurt, Vilfredo Pareto.

Pe lung, Vilfredo Federico Damaso Pareto.

Îți dau și aceste detalii pentru că dacă tot spun c-ar trebui să fie idolul tău, atunci e firesc să știi astfel de lucruri.

Ce fan ai mai fi dacă nu i-ai cunoaște numele complet?

Sigur, nu poți să-l surprinzi spunându-i pe nume în timpul unei ședințe de autografe pentru că s-a născut în 1848 și a murit în 1923. A fost zodia…

Glumesc, nu contează zodia.

Contează c-a fost italian, economist, sociolog și omul care a lansat ceea ce astăzi se numește regula 80/20.

Citește în continuare -»

Ce ar trebui să faci înainte să urmărești cel mai fain serial făcut vreodată

de

Preferatul meu este OZ.

Apoi, vine Seinfeld. Apoi, The Sopranos.

Aș putea continua cu o grămadă de alte exemple și aș ajunge astfel lejer la un top 20 seriale care mi-au plăcut mult.

Tare mult.

Nu știu cum ești tu, dar știu cum sunt eu când vine vorba de seriale faine.

În mare, sunt lacom și iresponsabil.

Lacom în sensul că aș vedea toată ziua episoade dintr-un astfel de serial și iresponsabil în sensul că aș neglija aproape orice altceva-n astfel de situații.

De exemplu, mi-aduc aminte că acum câțiva ani eram într-o pauză a unei emisiuni și i-am auzit pe băieții din spatele camerelor vorbind despre Game of Thrones, o noutate absolută pentru mine atunci.

Citește în continuare -»

Cum să profiți de prostia creierului tău

de

20% din capacitatea creierului… Se pare că atât ne-am folosi.

Sigur știi această credință, doar e cea mai bună consolare când vrem să credem despre noi că suntem în mod evident mult mai deștepți decât o arătăm.

Există o grămadă de controverse în jurul acestei idei și până se ajunge la o concluzie definitivă, vreau să-ți spun ceva  de necontestat: din anumite puncte de vedere, suntem proști.

Din feriricre, prostia respectivă este una aparte.

De exemplu, e o prostie care s-a dovedit favorabilă speciei umane de-a lungul existenței sale.

Știu, te interesează mai puțin specia și mai mult individul.

Apoi, te interesează mai puțin individul oarecare și mai mult propria persoană.

Citește în continuare -»

De ce e important să-ți crești standardele în privințe mărunte

de

The Slight Edge a lui Jef Olson este una dintre cele mai interesante cărți pe care le-am citit vreodată.

Nu datorită scriiturii sale în sine, ci pentru că insistă asupra un principiu foarte interesant legat de influența majorăt pe care o au asupra noastră alegerile minore din fiecare zi.

Când spun alegeri minore chiar mă refer mai ales la gesturile mărunte, la alegerile care aparent n-au cine știe ce importanță în momentul în care le facem, dar care apar zilnic în calea noastră.

Prin urmare, nu te grăbi să pui în față alegeri precum meseria, partenerul de viață, marca mașinii achiziționate, zona în care-ți faci sau cumperi casă etc.

Nici pe departe, chiar e vorba de alegeri mărunte, repetitive, de cele mai multe ori zilnice.

Citește în continuare -»

Cum să faci sex la un interviu pentru angajare

de

Textul acesta nu este despre genul de sex pe care nu recunoști că-l vezi prin filmele pentru adulți.

Totuși, informațiile de aici pot duce la stimularea centrilor plăcerii unor angajatori, manageri de HR sau chiar candidați care merg la un interviu pentru angajare.

Pe lângă moarte și taxe, interviurile pentru angajare par să fie al 3-lea lucru sigur de pe lumea aceasta.

Majoritatea oamenilor au parte de aceste interviuri de angajare din postura celor care vor să se angajeze, iar o minoritate fericită din postura celor care angajează oameni.

Ideea că aceste interviuri ar fi un rău necesar se naște în mintea multora dintre cei care ajung să le trăiască.

Angajatorii sau managerii de HR se minunează uneori în fața perversiunilor profesionale auzite din gura candidaților sau citite-n CV-urile acestora, iar mulți dintre candidați văd această experiență ca pe una aproape traumatizantă.

Citește în continuare -»

Ce m-a învățat spălatul doar cu apă rece

de

Cineva apropiat mie obișnuia să-mi spună că dacă te speli cu apă rece, nu răcești.

Nu se baza pe rezultatele unor studii citite pe net, ci pe o experiență proprie începută-n armată acum niște zeci bune de ani și continuată apoi cam tot restul vieții sale.

A folosit apă caldă doar pentru a se bărbieri înainte de-a merge la oraș, iar în rest, fântâna din curte decidea temperatura apei cu care se spăla.

Nu a insistat să-i urmez exemplul, dar o dată pe an scotea din magazie căzile uriașe din lemn în care urma să depoziteze prunele înainte de-a le face țuică sau strugurii înainte de-a-i face vin.

Căzile acelea erau umplute cu apă și lăsate câteva zile așa pentru a li se „umfla” un pic lemnul și-a elimina diversele spații dintre coastele lor chircite de aerul uscat.

Citește în continuare -»

Cum să-ți stabilești obiective deștepte

de

După cum știi deja, cel mai important lucru este să începi.

Sigur, momentul ideal pentru a începe ceva a fost deja-n trecut, prin urmare, nu-ți rămâne decât să folosești al doilea moment ideal posibil — adică să-ncepi în prezent.

Azi, acum.

Nu dezarma, prezentul nu-i puțin lucru. Cei mai mulți dintre noi amânăm orice obiectiv dificil pentru viitor, așa ca a te folosi de prezent este o alegere-avantaj.

Al doilea lucru important după început este să continui.

Nu-ți închipui câte începuturi fără continuare vagabondează prin mintea noastră, câte proiecte nefinalizate ne distrag atenția pînă ajungem la nivelul de concentrare al unui țânțar și ne scad încrederea-n sine.

Al treilea lucru important ține de felul în care-ți privești obiectivele.

Citește în continuare -»

Cum obții respect de sine fără să te lauzi pe Facebook

de

Dacă știi care-i treaba cu respectul de sine, probabil că titlul acestui text îți sună ciudat.

Din start, ideea de respect de sine se opune ideii de laudă de sine. Prin urmare, a spune “cum obții respect de sine fără să te lauzi” e ca și cum ai spune “cum să menții pereții albi fără să-i vopsești cu verde”.

Dacă vrei să menții ceva alb, teoretic trebuie să ferești acel ceva de contactul cu alte culori.

Așa și cu respectul de sine. Ca să-l obții, trebuie, printre altele, să nu te lauzi.

Citește în continuare -»

Dacă nu începi, sigur dai greș!

de

28 noiembrie 1520…

În acea zi, navigatorul portughez Fernando Magellan a reușit să iasă din strâmtoarea care ulterior i-a purtat numele și a devenit astfel primul european care a plutit pe apele Pacificului venind din Atlantic.

Data în sine nu a fost un reper important pentru el sau pentru membrii echipajului său.

Adică nu avusese un plan care să spună că începând cu ziua de 28 noiembrie navele sale trebuie să simtă legănarea calmă a Pacificului.

Nu știa nici măcar mare lucru despre strâmtoarea în care intrase și la propriu, și la figurat.

De asemenea, nu știa dacă la capătul strâmtorii se afla o nouă întindere de ape sau golful vreunei peninsule.

Dacă ar fi fost un om obișnuit și și-ar fi propus o dată anume pentru acest eveniment, poate că Magellan s-ar fi gândit la un reper calendaristic sexy – ceva de genul 1 decembrie 1520.

Sau, și mai bine, 1 ianuarie 1521. Doar ne place atât de mult să realizăm lucruri la date fixe, să pornim tot felul de acțiuni doar la-nceput de an.

Mi-l și imaginez în cabina sa de pe Trinidad, privind când la hărțile care nu mai puteau să-i ofere nicio informație, când în cărțile de drum ale pilotului și spunându-și aceste cuvinte:

Citește în continuare -»

Somnul ar trebui să fie obsesia ta numărul 1

de

Unele lucruri sunt importante, știm că sunt importante și totuși dăm rateuri când vine vorba de-a le respecta.

De exemplu, alimentația sănătoasă și efortul fizic intră lejer în această categorie.

Asta însă nu ne-mpiedică să mâncăm tot felul de prostii sau să ne mișcăm fundurile în special pe distanțe cuprinse între birou și toaletă sau canapea și frigider.

În condițiile acestea, încearcă să-ți imaginezi ce se-ntâmplă cu activitățile despre care doar bănuim c-ar fi importante. Cele cărora uneori poate le dăm importanță din vorbe, dar rareori le băgăm în seamă prin fapte.

Somnul este o astfel de activitate.

Citește în continuare -»

Cum m-a ajutat mânctul în oraș să-mi pun ordine în bani

de

Acum niște ani, aveam păcătosul obicei de-a încerca aproape orice restaurant nou pe care-l remarcam.

Industria de profil părea să lucreze în favoarea plăcerii mele și numărul restaurantelor nou lansate era într-o creștere evidentă. În plus, unele dintre restaurantele deja testate aveau toate calitățile pentru a le vizita din nou și din nou.

Nu-ți închipui că eram un George Butunoiu și mâncam chiar zilnic în oraș, dar în mod sigur cheltuiam ceva pentru a-mi satisface această apucătură.

Asta până într-o zi în care am avut curiozitatea de-a verifica câți bani dau pentru aceste mese.

Citește în continuare -»

Viața pe Facebook: invidia e mereu pierdere de vreme

de

Sunt de aproape aceeași vârstă cu Martina Hingis și, deși ea a jucat tenis mai bine decât mine, ne leagă o întâmplare petrecută-n adolescență.

Aveam vreo 16 ani, iar ea tocmai devenise cel mai tânăr număr 1 mondial în tenisul feminin. În acel moment, eu stăteam întins pe-o canapea și frecam telecomanda-n căutarea a ceva interesant la TV.

În clipa aceea, am constatat ceva dat naibii de evident: că era o mare diferență între preocupările mele și acțiunile ei. Astfel, n-a fost greu să am impresia că nu fac nimic important cu timpul meu.

Apoi, am găsit ceva mai interesant la TV și am uitat de Martina Hingis, de succesul ei și de faptul că eu pierdeam vremea.

Astăzi, când îmi vine-n minte momentul respectiv, pe de o parte mă amuz, iar pe de alta mă amuz și mai tare. Mă amuz de situație în sine, având în vedere că nu jucasem niciodată tenis de câmp și nici nu mă atrăgea sportul respectiv, dar totuși am putut să invidiez pe cineva care cu asta se ocupa.

Apoi, mă amuz și mai tare gândindu-mă la capacitatea noastră de-a-i invidia pe cei care muncesc chiar și atunci când trăim sentimentul invidiei leșinați de lene pe-o canapea, în fața televizorului sau cu laptopu-n brațe.

Citește în continuare -»