Mergi la conținut

Cum citesc cel puțin 52 cărți în fiecare an

Stefan Beldie
Stefan Beldie
7 min timp de citire
De ce ar trebui să recitești mai mult decât citești.

Doamne, ce titlu nesimțit!

Chiar dacă ar fi adevărat, tot ar fi ceva nerușinat de-a dreptul.

Bine măcar că e un titlu mincinos.

Click bait.

Și bine că n-am vreo remușcare că te-am păcălit.

Singurii care ar avea astfel de remușcări la nivel de vorbe sunt cei care citesc zeci de cărți anual doar ca să se poată lăuda că citesc zeci de cărți anual.

Au un soi de onoare de asta sclifosită care-i îndeamnă să-și ceară scuze reflex.

Nu e cazul meu.

Nici nu citesc atât de multe cărți, nici nu îmi cer scuze pentru ceea ce scriu.

În fine, acum niște ani, a apărut o modă.

Diverși oameni au descoperit cititul și au început să facă un titlu de glorie din asta.

Posibil ca boala să fi fost mai veche, dar rețelele sociale doar au permis o mai bună popularizare a lăudăroșeniei de gen.

Unii chiar aveau interesul firesc să o facă pentru că vindeau ceva - de exemplu, cei care citeau ca să facă ulterior review-uri ale cărților respective și să ofere acces contra cost la concluziile lor sau la recomandările lor.

Alții însă citesc doar pentru a spune că au citit multe cărți.

Popular, oamenii sunt obișnuiți să creadă că efectul cititului ar fi o creștere a deșteptăciunii.

Ca și când dacă citești multe cărți devii automat mai deștept.

De fapt, dacă citești multe cărți ca să poți să te lauzi cu asta, devii mai prost.

Sau doar confirmi că ești prost celor care aveau cumva niște dubii.

Depinde de mai mulți factori.

Am să-ți explic de ce...

Cititul real e prea personal ca să te lauzi cu ce-ai citit

Pentru început, stai să mă laud eu.

Nu citesc 3 cărți noi săptămânal.

Nici măcar nu pot spune că citesc o carte nouă pe săptămână.

De altfel, am avut luni în care n-am citit nicio carte nouă.

Luni întregi.

De ce?

Pentru că am o oarecare istorie legată de citit.

Nimic spectaculos, dar totuși o istorie.

De exemplu, am învățat să citesc cam cu un an înainte să merg la școală.

Deci am început devreme și am avut ocazia să mă lămuresc în anumite privințe înainte să apară netul și site-urile de review-uri și discuțiile despre ce carte ai mai citit.

De altfel, singurul moment în care trebuia să dezvălui ce-am citit era după vacanțele școlare, când ni se cerea să spunem pe rând exact cu ce carte sau cărți ne-am pierdut sau delectat vremea.

În rest, cred că până prin facultate, nici n-am auzit în jur discții semi isterice din categoria:

"Ai citit cartea aia? Trebuie să o citești!!!".

Și inclusiv în facultate, întrebarea dacă ai citit cutare carte și recomandarea de-a o citi aveau legătură cu cărți necesare pentru a trece un examen, cărți obligatorii, cum s-ar spune.

De fapt, eu n-am avut niciodată discuția asta cu nimeni.

Mai mult, nu spun nimănui că trebuie neapărat - neapărat să citească nu știu ce carte.

Asta deși vând niște ghiduri și măcar la nivel de marketing aș putea să o fac fără probleme.

Doar că n-o fac.

Pot face o recomandare când omul îmi spune direct sau indirect (ca abonat la textele mele) că e interesat de o anume temă. Dar nu am pretenția că-l cunosc atât de bine pe acel om încât să-i spun:

"Trebuie să citești asta! E incredibilă această carte!".

Nu spun asta nici măcar de Shogun, care e inclusiv o poveste de dragoste cu totul aparte și una dintre cărțile mele preferate.

În fine, prin gimnaziu și la liceu am avut prieteni alături de care treceam pe la bibliotecă în drumul spre casă pentru a împrumuta cărți.

Aveam gusturi diferite.

Atât de diferite încât stau de vreo câteva minute să-mi amintesc măcar o carte pe care o împrumutau ei.

Zero.

Nu mă interesa deloc deși îmi erau prieteni, discutam, petreceam timp împreună, jucam fotbal și toate cele specifice lumii de dinaintea vieții online.

N-aș zice că cititul era și atunci o chestie personală, dar pentru discuții de gen existau filmele.

Alea puține pe care le vedeam.

În fine, nu spun c-ar fi ceva rău să discuți cu cineva o carte care ți-a plăcut.

Sau că am ceva împotriva celor care fac parte din diverse cluburi de carte (mă gândesc că există și la noi).

Spun doar pentru a 3-a sau a 4-a oară că cititul e o chestie personală.

De ce nu ai nevoie să citești un număr mare de cărți

Deși am citit de la o vârstă fragedă și aș fi putut să mă umflu în pene cu asta, am un frate care mi-a tăiat elanul.

El a început să citească binișor la 4 ani și fluent la 5.

La 6 ani, deja citea cam ce citeam eu abia prin clasa 3-a.

Așa că revin la dimensiunile mele obișnuite.

Dar pot remarca faptul că nici nu a simțit vreodată nevoia să se laude cu ce-a citit.

Sub nicio formă când era copil.

Și nici ca adult.

Oare de ce?

Poate pentru că copiii nu se laudă în general cu astfel de lucruri, ci doar adulții nesiguri care cred că ceva ce nu are vreo legătură cu ceilalți.

De ce nu-i nevoie să citești multe cărți?

Sunt mai multe motive...

În primul rând, trebuie să înțelegi că cei care intră într-o cursă a cititului cu orice preț ajung foarte ușor să citească o grămadă de porcării.

Asta pentru că cărți cu adevărat bune, indiferent de domeniu, sunt destul de puține. Și, de obicei, au fost deja scrise acum mulți ani.

Uneori, acum câteva decenii.

Alteori, acum câteva sute de ani.

Și-n fine, uneori, chiar acum mii de ani.

Depinde de domeniu, normal.

Dar cam așa stau lucrurile.

În schimb, vei găsi astăzi cărți scrise recent care sunt niște prostii absolute sau regurgitări lipsite de talent ale celor deja scrise.

Nu toate.

Nu spun că nu ar exista cărți noi care să merite citite.

Nici pe departe.

Spun cam cum stau în general lucrurile.

În al doilea rând, oamenii nu-nțeleg cât de periculos este să citești o carte.

Sigur, nu e la fel de periculos pe cât este să nu citești vreo carte, dar totuși, exsită un anume grad de pericol demn de luat în calcul.

De exemplu, dacă citești o carte care te marchează, ai invitat în tine ideile autorului. Și ele rămân acolo pentru multă vreme.

Și dacă ideile sunt bune, bravo ție.

Dacă nu-s bune...

Tot bravo ție!

Nu te lăsa păcălit de cei care încearcă să-ți spună că anumite cărți ar trebui interzise sau ar trebui modificate ca să nu mai ofenseze diverse categorii de cititori ofensabili din orice.

Ideea este că cititul te împrietenește în mod real cu autorul cărții care te marchează.

Câteodată direct cu acesta, câteodată doar cu o interfață a acestuia - cum ar fi diverse personaje care ți-au plăcut, te-au impresionat etc.

Și când te împrietenești astfel cu autorii, se întâmplă un fenomen despre care ai auzit.

Nu direct, ci sub forma unei ziceri care sună cam așa:

"Ești produsul celor mai apropiați 5 oameni din viața ta".

Vorba aceasta circulă sub diverse forme și poate fi interpretată cu diverse nuanțe.

Totuși, în mare, dacă te interacționezi în mod constant cu 5 oameni, atunci acei 5 oameni îți influențează viața direct sau indirect.

Și personalitatea.

Și alegerile.

Și etc.

Acum, dacă tu creezi un haos absolut și amesteci zeci de autori cu "prieteni" de pe Facebook, cu diverse personalități pe care le urmărești pe Twitter, cu personaje neconturate care-ți prăjesc creierul pe TikTok, cu influensări de pe Instagram, cu vreo doi vecini, 3 colegi de muncă și vreo două persoane apropiate...

Vei deveni un mic zombie.

Asta pentru că creierul tău, în ciuda a ceea ce-ți place să crezi, nu e făcut pentru atâta noutate.

Pentru atâta noutate livrată atât de rapid, atât de des, atât de intens.

De asta, sunt o grămadă e cărți despre care nu-ți mai amintești nimic, o grămadă de oameni despre care nu știi nimic, o grămadă de filmulețe cu pisici care nu-ți mai vin în minte, o grămadă de grămezi de grămezi care n-au făcut altceva decât să-ți fure timp și energie.

Timp și energie pe care le puteai folosi pentru chestiuni memorabile.

Ce citesc dacă nu citesc 52 de cărți pe an

Cel mai mult, citesc cărți pe care le-am citit deja.

Aproape zilnic citesc ceva dintr-o carte pe care am citit-o deja.

În cazul beletristicii, nu citesc de mai mult de două - trei ori o carte care mi-a plăcut.

În schimb, în cazul cărților care nu reprezintă simplă plăcere / distracție, am obiceiul să citesc - recitesc - răscitesc.

În câteva cazuri, cred c-am trecut printr-o carte de mai bine de 5-6-7 ori.

Iar anumite bucăți din cărțile respective de și mai multe ori.

Depinde cât mă pasionează domeniul respectiv și de cât de utilă este respectiva carte.

Cu ce mă ajută asta?

Nu vreau să-ți fur plăcerea de-a-ți imagina singur.

Și, de asemenea, îți las plăcerea de-a verifica singur la ce duce un astfel de obicei - să recitești de multe ori cărțile care-ți sunt utile și măcar de câteva ori cărțile care ți-au plăcut.

Apropo...

Una dintre lecturile pe care le citesc și le răscitesc mă îndeamnă să vând ceva de fiecare dată când am ocazia. M-a convins explicându-mi că dacă produsul respectiv este cu adevărat bun, fac un serviciu celor care îl cumpără.

Deci e datoria mea să-l vând.

Altfel, i-aș priva pe respectivii oameni de respectivul produs.

Prin urmare, ia-ți ghidul Hard Reset și treci la treabă.

Simplitate

Postări asemănătoare

Cum să separi informația de distracție pentru eficiență și minte zdravănă

Un lucru deștept pe care-l poți face oricând, dar mai ales acum: să separi informația de distracție. La ce mă refer? Mă refer la eliminarea tendinței obișnuite de-a te păcăli singur când vine vorba de necesitatea de-a fi la curent cu tot ceea ce se întâmplă. La nevoia de informație.

De ce e important să separi informația relevantă de distracții și zgomote online.

Totul sau nimic - când să te aperi de extreme și când să le îmbrățișezi

Una dintre cele mai fascinante relații pe care oamenii le dezvoltă este relația cu ideea de "totul sau nimic". De multe ori, între totul și nimic se poate întinde regatul vast al mediocrității. Iar în acest regat, pot domni tot felul de obiceiuri nesănătoase - de exemplu, obiceiul

Totul sau nimic - cum te aperi de extreme sau le îmbrățișezi

De ce ai nevoie de un VPN

Dacă ești interesat de securitatea datelor tale și de un grad decent de anonimitate online, atunci folosirea continuă a unui VPN (Virtual Private Network) este o idee bună. Din păcate, există tot felul de confuzii legate de ce face și ce nu face un VPN. De asemenea, există tentația de-a

De ce ai nevoie de VPN și ce serviciu VPN să alegi