Renunțarea la ecrane - marea încercare

Când petreci prea mult timp cu ochii-n ecrane, parcă ai schimba ceva în acestă privință.

Bună idee, dar ce schimbi?

Răspunsul la această întrebare poate fi simplu și dificil în același timp.

Adică este simplu să-ți propui să reduci masiv timpul petrecut cu ochii-n telefon / laptop / tabletă / TV, dar poate fi dificil să faci asta din două mari motive.

Ești nevoit să petreci un anume timp cu ochii-n ecrane

În primul rând, trăim într-o lume în care ecranele ne însoțesc sub diverse forme aproape tot timpul.

Nu mă refer doar la situațiile în care lipsa unui telefon smart te blochează în tot felul de situații mărunte - ex. unele restaurante au renunțat total la meniurile clasice în favoarea celor pe care le deschizi scanând un cod QR.

Mă refer mai ales la faptul că munca celor mai mulți dintre noi implică folosirea unui dispozitiv smart - telefon / laptop / desktop etc.

Deși n-ar strica uneori să avem unele dispozitive dumb.

În fine, ideea este că ajungi ușor în situația de a încerca să te lupți cu o adicție, dar totuși vehiculul adicției să ți se plimbe prin fața ochilor vrând-nevrând.

E genul de dificultate cu care se confruntă și cei care au dezvoltat adicții față de mâncare comparativ cu cei care, de exemplu, dezvoltă adicții față de jocuri video.

Primii vor fi mereu în pericol să cedeze în fața adicției pentru că trebuie oricum să mănânce, adică să interacționeze direct cu obiectul adicției lor.

În schimb, cei din categoria a doua pot totuși să păstreze distanța față de obiectul adicției lor (jocuri video, alcool, țigări etc.) măcar prin simplu fapt că n-au o obligație să le consume zilnic.

Ești tentat să renunți când faci un simplu pas greșit

A doua mare problemă legată de adicția față de ecrane ține de tendința multora dintre noi de a trata aceste situații sub forma "totul sau nimic".

Asta înseamnă că e foarte ușor să te abandonezi adicției dacă ai apucat să depășești chiar și puțin limita pe care ți-ai impus-o.

Din nou, e ca-n cazul unora dintre cei care au adicții legate de mâncare - e suficient să facă eroarea de-a mânca o dată ceva în afara a ceea ce și-au propus ca să considere că gata, au pierdut bătălia.

Prin urmare, ajungem să renunțăm la orice reținere și să cedăm unor instincte real animalice legate de mâncare.

Genul acesta de alunecări sunt nocive mai ales că revenirea se face greu, după ce persoana în cauză ajunge iar la fundul sacului emoțional în ceea ce privește problema cu care se confruntă.

Sau, câteodată, chiar nu mai există revenire la un echilibru în interacțiunea cu ecranele.

Ce poți face ca să învingi acești dușmani perverși

În mare, ai câteva lucruri simple și importante pe care le poți face în această situație concretă - adicția față de ecrane / timpul excesiv petrecut cu ochii-n telefon / tabletă / tabletă pentru a folosi rețelele sociale sau pentru binging de seriale.

În primul rând, acceptă ideea că ai parte de acești doi dușmani perverși suplimentari:

• interacțiunea aproape obligatorie cu ecranele
• tendința de-a abandona ce ți-ai propus când depășești limitele de consum auto impuse

E important să conștientizezi asta pentru că-n momentele de slăbiciune, dar și-n momentele de revenire pe calea corectă, te ajută să știi cu ce te confrunți.

E o formă de confort în a înțelege ce este în fața ta și ce încearcă să te saboteze din interiorul minții tale sau din mediul în care trăiești.

În al doilea rând, e timpul să îți dai seama că folosirea telefonului sau a laptopului nu reprezintă în sine o problemă, ci doar excesul asociat acestei utilizări.

Vei trăi o adevărată revelație în momentul în care vei avea un ecran în față și te vei întreba dacă este modul cel mai bun în care-ți petreci timpul în acel moment.

Dacă este absolut necesar să faci ceea ce faci.

Pentru că dincolo de orele de stat cu ochii în display-ul diverselor dispozitive când ești la serviciu și dincolo de acele momente când ai de plătit online o factură sau ai de verificat o informație, există o mare bucată de timp în care poți sta departe de aceste dispozitive.

Asta dacă nu ești cumva un sclav al adicțiilor digitale.

Acesta este adevărul.

Nu suntem obligați de viața pe care o trăim să stăm cu ochii în ecrane, suntem obligați de viața pe care nu o trăim să facem asta.

Excesul vine atunci când avem o proastă relație cu noi înșine, când preferăm să căutăm tot felul de evadări false în loc să privim spre ceea ce suntem și ceea ce facem concret cu viața noastră.

Prin urmare, atunci când pui mâna pe telefon sau deschizi laptopul întreabă-te dacă trăiești sau te pregătești să fugi.

Răspunsul te va lămuri în ce ecrane scalzi.

PS: ghidul meu te poate ajuta să devii stăpân pe relația ta cu ecranele, cu rețelele sociale, cu interacțiunile online:

Cum să omori un Social Media Zombie (SMZ)