Ce m-a învățat spălatul doar cu apă rece

Beneficii spălat cu apă rece

Cineva apropiat mie obișnuia să-mi spună că dacă te speli cu apă rece, nu răcești.

Nu se baza pe rezultatele unor studii citite pe net, ci pe o experiență proprie începută-n armată acum niște zeci bune de ani și continuată apoi cam tot restul vieții sale.

A folosit apă caldă doar pentru a se bărbieri înainte de-a merge la oraș, iar în rest, fântâna din curte decidea temperatura apei cu care se spăla.

Nu a insistat să-i urmez exemplul, dar o dată pe an scotea din magazie căzile uriașe din lemn în care urma să depoziteze prunele înainte de-a le face țuică sau strugurii înainte de-a-i face vin.

Căzile acelea erau umplute cu apă și lăsate câteva zile așa pentru a li se „umfla” un pic lemnul și-a elimina diversele spații dintre coastele lor chircite de aerul uscat.

Citește în continuare…Ce m-a învățat spălatul doar cu apă rece

Cum să-ți stabilești obiective deștepte

Cum arată un obiectiv deștept

După cum știi deja, cel mai important lucru este să începi.

Sigur, momentul ideal pentru a începe ceva a fost deja-n trecut, prin urmare, nu-ți rămâne decât să folosești al doilea moment ideal posibil — adică să-ncepi în prezent.

Azi, acum.

Nu dezarma, prezentul nu-i puțin lucru. Cei mai mulți dintre noi amânăm orice obiectiv dificil pentru viitor, așa ca a te folosi de prezent este o alegere-avantaj.

Al doilea lucru important după început este să continui.

Nu-ți închipui câte începuturi fără continuare vagabondează prin mintea noastră, câte proiecte nefinalizate ne distrag atenția pînă ajungem la nivelul de concentrare al unui țânțar și ne scad încrederea-n sine.

Al treilea lucru important ține de felul în care-ți privești obiectivele.

Citește în continuare…Cum să-ți stabilești obiective deștepte

Cum obții respect de sine fără să te lauzi

De ce e important să nu te lauzi

Dacă știi care-i treaba cu respectul de sine, probabil că titlul acestui text îți sună ciudat.

Din start, ideea de respect de sine se opune ideii de laudă de sine. Prin urmare, a spune “cum obții respect de sine fără să te lauzi” e ca și cum ai spune “cum să menții pereții albi fără să-i vopsești cu verde”.

Dacă vrei să menții ceva alb, teoretic trebuie să ferești acel ceva de contactul cu alte culori.

Așa și cu respectul de sine. Ca să-l obții, trebuie, printre altele, să nu te lauzi.

Citește în continuare…Cum obții respect de sine fără să te lauzi

Dacă nu începi, sigur dai greș!

De ce e important să acționezi chiar și când n-ai motivație

28 noiembrie 1520…

În acea zi, navigatorul portughez Fernando Magellan a reușit să iasă din strâmtoarea care ulterior i-a purtat numele și a devenit astfel primul european care a plutit pe apele Pacificului venind din Atlantic.

Data în sine nu a fost un reper important pentru el sau pentru membrii echipajului său.

Adică nu avusese un plan care să spună că începând cu ziua de 28 noiembrie navele sale trebuie să simtă legănarea calmă a Pacificului.

Nu știa nici măcar mare lucru despre strâmtoarea în care intrase și la propriu, și la figurat.

De asemenea, nu știa dacă la capătul strâmtorii se afla o nouă întindere de ape sau golful vreunei peninsule.

Dacă ar fi fost un om obișnuit și și-ar fi propus o dată anume pentru acest eveniment, poate că Magellan s-ar fi gândit la un reper calendaristic sexy – ceva de genul 1 decembrie 1520.

Sau, și mai bine, 1 ianuarie 1521. Doar ne place atât de mult să realizăm lucruri la date fixe, să pornim tot felul de acțiuni doar la-nceput de an.

Mi-l și imaginez în cabina sa de pe Trinidad, privind când la hărțile care nu mai puteau să-i ofere nicio informație, când în cărțile de drum ale pilotului și spunându-și aceste cuvinte:

Citește în continuare…Dacă nu începi, sigur dai greș!

Somnul ar trebui să fie obsesia ta numărul 1

De ce ar trebui să fie somnul o prioritate

Unele lucruri sunt importante, știm că sunt importante și totuși dăm rateuri când vine vorba de-a le respecta.

De exemplu, alimentația sănătoasă și efortul fizic intră lejer în această categorie.

Asta însă nu ne-mpiedică să mâncăm tot felul de prostii sau să ne mișcăm fundurile în special pe distanțe cuprinse între birou și toaletă sau canapea și frigider.

În condițiile acestea, încearcă să-ți imaginezi ce se-ntâmplă cu activitățile despre care doar bănuim c-ar fi importante. Cele cărora uneori poate le dăm importanță din vorbe, dar rareori le băgăm în seamă prin fapte.

Somnul este o astfel de activitate.

Citește în continuare…Somnul ar trebui să fie obsesia ta numărul 1

Cum m-a ajutat mânctul în oraș să-mi pun ordine în bani

Am ținut un buget după ce-am văzut cât dau pe mâncare

Acum niște ani, aveam păcătosul obicei de-a încerca aproape orice restaurant nou pe care-l remarcam.

Industria de profil părea să lucreze în favoarea plăcerii mele și numărul restaurantelor nou lansate era într-o creștere evidentă. În plus, unele dintre restaurantele deja testate aveau toate calitățile pentru a le vizita din nou și din nou.

Nu-ți închipui că eram un George Butunoiu și mâncam chiar zilnic în oraș, dar în mod sigur cheltuiam ceva pentru a-mi satisface această apucătură.

Asta până într-o zi în care am avut curiozitatea de-a verifica câți bani dau pentru aceste mese.

Citește în continuare…Cum m-a ajutat mânctul în oraș să-mi pun ordine în bani

Viața pe Facebook: invidia e mereu pierdere de vreme

Viața pe Facebook

Sunt de aproape aceeași vârstă cu Martina Hingis și, deși ea a jucat tenis mai bine decât mine, ne leagă o întâmplare petrecută-n adolescență.

Aveam vreo 16 ani, iar ea tocmai devenise cel mai tânăr număr 1 mondial în tenisul feminin. În acel moment, eu stăteam întins pe-o canapea și frecam telecomanda-n căutarea a ceva interesant la TV.

În clipa aceea, am constatat ceva dat naibii de evident: că era o mare diferență între preocupările mele și acțiunile ei. Astfel, n-a fost greu să am impresia că nu fac nimic important cu timpul meu.

Apoi, am găsit ceva mai interesant la TV și am uitat de Martina Hingis, de succesul ei și de faptul că eu pierdeam vremea.

Astăzi, când îmi vine-n minte momentul respectiv, pe de o parte mă amuz, iar pe de alta mă amuz și mai tare. Mă amuz de situație în sine, având în vedere că nu jucasem niciodată tenis de câmp și nici nu mă atrăgea sportul respectiv, dar totuși am putut să invidiez pe cineva care cu asta se ocupa.

Apoi, mă amuz și mai tare gândindu-mă la capacitatea noastră de-a-i invidia pe cei care muncesc chiar și atunci când trăim sentimentul invidiei leșinați de lene pe-o canapea, în fața televizorului sau cu laptopu-n brațe.

Citește în continuare…Viața pe Facebook: invidia e mereu pierdere de vreme

30 de zile cu bicicleta in București

Experiența a 30 de zile de mers zilnic cu bicicleta în București

Am început să merg cu bicicleta prin București în 2012, iar primele 30 de zile au fost o experiență aparte.

În medie, am făcut zilnic aproximativ 15-16 kilometri, iar cel mai mult am mers puțin peste 30 km.

Nu mult, dar categoric suficient cât să-mi dau seama de o parte însemnată a realităților cu care se confruntă bicicliștii în Capitală.

Am mers în general pe șosea – din zona Titan până la Pro Tv și-napoi. Deci Camil Ressu – Dristor – Mihai Bravu – Piața Iancului.

Foarte rar am folosit ceea ce Administrația Străzilor numește „piste pentru biciclete”.

Când eram în faza de documentare pentru alegerea unei biciclete, am găsit pe forumuri o grămadă de povești despre cât de periculos este să mergi cu bicicleta în București.

În paralel, pe site-urile de afară, genul acesta de probleme sunt foarte rar comentate, menționate, scoase în evidență.

Logica spune automat că la noi sunt probleme, iar afară nu prea sunt.

Sunt și la noi, sunt și afară.

La noi sunt însă mai multe, mai mari, mai dese.

Citește în continuare…30 de zile cu bicicleta in București

Cum alegi o parolă puternică și ușor de reținut

Parolă - Cum o alegi și cum o reții

Prin clasa a V-a, am primit o agendă care avea pe prima pagină câteva câmpuri dedicate deţinătorului. Puteai să-ţi treci acolo numele, adresa şi numărul de telefon.

Nu existau reţele de telefonie mobilă pe atunci, iar eu nu aveam nici măcar telefon fix.

În Râmnicu Sărat, în zona în care locuiam eu, telefonul fix se instala la cerere, dar dacă n-aveai cine știe ce relații, putea dura câțiva ani buni până veneau și ți-l instalau.

Îmi aduc aminte că dintr-un fel de joacă am trecut un număr de telefon imaginar în agendă.

Niște ani mai târziu, când în sfârşit ni s-a instalat telefon fix, am văzut că nimerisem 4 dintre cele 5 cifre ale numărului alocat.

Asta nu m-a făcut să joc mai des la loto, dar acele 4 cifre au format prima mea parolă din lumea online.

Citește în continuare…Cum alegi o parolă puternică și ușor de reținut

Ce vreau când voi fi mare

De ce-mi doresc un joc Street Fighter II

L-am cunoscut undeva pe la finalul clasei a VII-a, într-o sală de jocuri mecanice.

E corect să le spun jocuri mecanice?

În fine, era o sală tipică pentru un orășel de provincie de acum aproape 15 ani: mult fum de țigară, miros de băutură vărsată pe lângă gura consumatorilor, o mochetă care aproape ascundea mucegaiul si o grămadă de flăcăi împătimiți de roșie-neagră (păcănele)

De jur-împrejur, erau aparatele.

Nu pot spune exact câte pentru că nu am făcut de prea multe ori turul sălii. Întodeauna mă opream undeva la intrare, imediat în stânga, unde se afla el.

Cei care i-au dat viață la începutul anilor ’90, CAPCOM, i-au spus Street Fighter II, dar eu i-am spus „distracție”.

Citește în continuare…Ce vreau când voi fi mare