Veganismul mental

Veganismul mental este o formă de fanatism aproape discret manifestat în cazul celor care se rup de cultura mediului din care provin în favoarea unor culturi generate de marile corporații ale lumii în care trăim.

Am folosit sintagma “veganism” în mod metaforic pentru a evidenția radicalismul acestei alegeri, dar și rațiunile de cele mai multe ori penibile pentru care acești indivizi fac respectiva alegere.

Și am spus că e vorba de un fanatism “aproape discret” pentru că deși manifestarea în sine este una de natură țipătoare, totuși este atât de larg îmbrățișată în anumite medii încât pare ceva firesc.

Acesta este și motivul pentru care în mediile respective, normalitatea începe să fie considerată drept ceva ciudat, radical, învechit.

În fine, cei care suferă de veganismul minții ajung să se dea în adopție acestor corporații și se reduc astfel la un stadiu larvar de existență culturală.

Asta înseamnă mai multe lucruri.

De exemplu, mulți ajung foarte ușor într-un conflict rostit sau nerostit cu familia originală. Apare un soi de dispreț pentru alegerile părinților sau ale rudelor mai în vârstă sau un soi de încercare de-a limita contactul cu aceștia în favoarea contactului cu senzația dopantă pe care le-o oferă "familia" adoptivă.

Un alt efect al acestei deplasări culturale dinspre familia originală spre familia surogat formată din marile corporații care domină lumea consumului este o auto limitare masivă spiritul critic în ceea ce privește propriile reflexe de consum.

Cei atinși de veganismul minții se lasă astfel hrăniți de tot ceea emană dinspre noii lor părinți. De aici și caracteristica profund consumeristă a vieții respectivilor.

Astfel, diversele forme de consum sunt activitatea centrală de zi cu zi pentru respectivii indivizi, iar timpul de reflecție sau de banală plictiseală lipsește din viața lor.

Prin urmare, zero preocupare pentru ideea de-a și produce ceva, nu doar de-a consuma.

Unul dintre simbolurile veganismului minții este smartphone-ul, adică unealta care-i leagă ombilical de minunata familie care i-a luat în adopție.

Cu ajutorul său, cei atinși de veganismul minții sunt veșnic conectați cu noua categorie de “cei dragi” și pot să achiziționeze continuu atât produsele pe care “mamele” le pregătesc pentru ei - mâncare, haine, servicii de tot felul, dar și să acceseze conținut care să-i educe în spiritul noii lor familii.

Și tot smartphone-ul este mijlocul prin care noua familie corporatistă se asigură că știe absolut totul despre copiii săi adoptați.

Grija maternă a corporațiilor se manifestă printr-o super violare a intimității celor atinși de veganismul minții prin exploatarea tuturor datelor personale pe care le colectează cu ajutorul aplicațiilor instalate în telefoanele “copiiilor”.

Ai putea crede că toată societatea actuală suferă de veganism mental, dar asta ar însemna să faci o confuzie între cei care folosesc tehnologia și cei care sunt folosiți de tehnologie sau între cei care își păstrează propriul contur în relație cu marile corporații și cei care și-l difuzează în brațele acestora.

Desigur, tendința este ca boala aceasta să se extindă și să-i transforme pe oamenii care sunt oameni în oameni care vor fi doar niște recipiente de colectare a tot ceea ce varsă marile corporații în ei.

Un fel de zombie ușor manevrabili de la distanță de cei care i-au ajutat să se transforme.

Partea proastă este că nu e ușor să reversezi această stare.

Partea bună este că-n ciuda faptului că e greu, totuși se poate.

Ghidul meu cu asta se ocupă.