Social media zombie: lipsit de focus, impulsiv și anxios

Știi deja povestea...

Stai mult cu ochii în ecrane ca să te distrezi / să îți treacă vremea.

Nimic nou.

Poate doar faptul că TikTok pare să fie acum aplicația lider în cursa platformelor care, nu tocmai metaforic vorbind, îți prăjesc creierii.

Sigur, uneori te minți singur că nu faci altceva decât să înveți lucruri pe YouTube sau să afli noutăți - Facebook sau majoritatea site-urilor de știri.

În realitate, te antrenezi intens pentru proba "Cum să nu fac aproape nimic important cu viața mea".

Dincolo însă de chestiuni subiective și sforăitoare precum a face ceva important cu propria viață, există două efecte profund nocive ale acestei vieții rulate pe ecranele telefoanelor sau a altor dispozitive.

Concentrarea ți-o pierzi mai ales în privințe aparent mărunte

Primul efect este că nu-ți pierzi doar capacitatea de concentrare / focusul în privințe majore, importante.

Ți-o pierzi și-n prinvințe aparent neimportante.

Sau mai puțin importante decât cele importante.

Da, pierderea în această arie este uriașă.

Dacă ai ceva de lucru, în ciuda unui focus scăzut și a unei tendințe cronice de-a amâna sarcinile, este posibil să te mobilizezi în ultimul moment și să o scoți la capăt.

Ți se pare groaznic sau chiar nedrept, dacă ești genul smiorcăit că viața-i grea și ești nevoit să muncești ca să câștigi bani.

Plătești și cu stresul de rigoare, dar te consolezi ulterior cu diverse plăceri prostești pentru că "meriți".

Le știi...

Alcool, mâncare proastă, binging de seriale, cele 30 de secunde dintr-un film pentru adulți etc.

Dar rezolvi.

În schimb, așa cum îți spuneam, devine greu să rezolvi lucrurile aparent mărunte.

Îți vine greu să te concentrezi la ce spun oamenii.

Ți se pare plictisitor sau oamenii în sine ți se par plictisitori.

Sau pur și simplu uiți ce spun.

Și începi să crezi despre tine că ești genul care uită, nu c-ai fi genul care-și face varză creierii în mod constant.

Sau te-ncurci în tot felul de sarcini ușoare.

Sarcini ușoare care încep să ți se pară ori grele, ori enervante, ori epuizante de-a dreptul.

Începi să fii nervos din nimic.

Tensionat continuu.

Anxios.

Dornic doar să te-ntorci la sursele clasice de dopamină ieftină.

Dornic să nu faci nimic și să te simți bine.

Adică, dornic să-ți bați joc lent de propria viață.

Știu, poate fi deranjant ca unul care nu te cunoaște își permite să-ți spună-n scris că-ți bați joc de propria viață când trăiești atât de mult online.

E OK, vei supraviețui.

Sau te vei dezabona de la textele mele.

Cea mai penibilă formă de impulsivitate

Al doilea efect al vieții rulate pe ecrane este o impulsivitate pe alocuri penibilă.

Nu neapărat în sensul că-njuri oameni în trafic.

Asta e o chestie de-nțeles în tot felul de situații.

Mă refer însă mai ales la chestiuni aparent mult mai mărunte.

De exemplu, nu mai ai deloc răbdare când ceva se pune între tine și plăcerile tale.

Nu mai ai răbdare cu aplicațiile de comandă a mâncării care-ți dau o oră și jumătate timp de livrare.

Nu mai ai răbdare când faci cumpărături fără să analizezi nu doar dacă ai nevoie de respectivul produs, dar nici măcar caracteristicile produsului în sine.

Intri în dispute online sălbatice cu diverși care au păreri diferite față de ale tale deși habar n-ai cine-s ăia, dar nici cine ești tu.

Devii genul care plânge pe net că cine știe ce produs ți-a venit cu o zi mai târziu decât promisese comerciantul.

Ai impresia că online găsești ce-ți lipsește în realitate.

Ești simbolul lipsei de autocontrol și simbolul consumului depravat.

Exagerez?

În anumite cazuri, da.

În altele, categoric nu.

Consumul acesta masiv de Facebook, Instagram, TikTok, Twitter, Netflix etc. nu te-mpiedică să descoperi leacul pentru cancer.

Dar te-mpiedică să exiști cu adevărat chiar în propria ta lume.

Apropo, Cum să omori un Social Media Zombie (SMZ) te ajută să revii din lumea pierderii de vreme în lumea reală.

Și nu doar că te ajută să faci asta, dar te convinge, dacă mai e nevoie, să rămâi în lumea reală.

Prin urmare, ia-ți ghidul și treci la treabă: