E OK să judeci pe oricine

Unul dintre cele mai frumoase fonfleuri new age spune să nu judeci oamenii.

E atât de frumos, încât și-a făcut loc în tot felul de zone în care ți se spune cum să te porți – lumea corectitudinii politice, lumea self help, lumea de apoi etc.

Singura mare problemă cu acest îndemn este că nu ține cont de realitate.

Adică este doar o dorință naivă de idealizare a societății și a interacțiunilor umane.

Concret, “judecarea” este un fenomen care se produce reflex în tine și are legătură cu două dimensiuni importante.

Una înnăscută, biologică și alta învățată, socio-culturală.

Biologia nu poartă pampers

Componenta biologică este primordială și este sădită în tine pentru a te ajuta să înțelegi rapid ce ai în față.

Astfel, poți vedea un dușman, un prieten, un partener sexual bun pentru a-ți transmite genele mai departe etc.

Toate aceste informații sunt procesate cu o viteză uluitoare în creierul tău. Uneori, în funcție de sex, procesarea este mai rapidă și mai eficientă.

Astfel, în general, un bărbat își recunoaște mai rapid propriul copil printre mulți alții decât reușește să o facă mama acelui copil.

Probabil te-ai aștepta ca lucrurile să stea exact invers, nu?

Femeile pot fi părinți foarte grijulii, dar bărbații sunt atât de disperați biologic să-și transmită genele mai departe încât au această abilitate de-a-și recunoaște rapid urmașii.

Sigur, uneori bărbații se mai înșeală sau sunt înșelați, așa că ajung să recunoască ca fiind copii lor odrasle care nu sunt de fapt ale lor.

Și riscă să muncească pentru perpetuarea genelor altor bărbați.

Hehehe, doar mamele se pot bucura de privilegiul de-a ști sigur că un copil le aparține.

Așa că inclusiv din acest motiv, cam toate culturile lumii femeile sunt condamnate mai aspru decât bărbații atunci când înșeală.

E nedrept?

Sigură că este nedrept.

E corect biologic?

Sigur că da.

Biologia pur și simplu face pișu pe drepturile oamenilor indiferent de sexul acestora. Așa-s științele reale, nu țin cont decât de realitate.

Apropo de biologie și de pișu…

Într-un salon de nou născuți, câțiva dintre bebeluși plâng.

Ceea ce se întâmplă în creierul fetițelor din acel salon este foarte diferit de ceea ce se întâmplă în același moment în creierul băiețeilor.

Pe scurt, “imaginile” din creierul fetițelor indică faptul că acestora le pasă de plânsul copiiilor din jur.

Iar “imaginile” din creierul băiețeilor arată că, cel mult, îi enervează faptul că-s deranjați.

Adică în creierul fetițelor este deja sădit biologic un soi de instinct matern, de preocupare pentru binele celor mici și neajutorați.

Asta le ajută pe femei să fie părinți mai buni mai târziu?

Nu neapărat, dar sigur le ajută să fie mai preocupate de nevoile celor mici și să le identifice cu mai mare succes.

Acestea au fost exemple biologice de judecare a ceea ce se întâmplă în jur.

Adică acea capacitate înnăscută a organismului uman de-a percepe informații din exterior și de a a reacționa reflex sau aproape reflex în funcție de aceste informații.

Cultura de bine și cultura de nașpa

Așa cum spuneam la începutul acestui text, partea biologică este doar o parte.

De cele mai multe ori, este cea mai importantă pentru că există programată în noi de-o manieră profundă.

În schimb, componenta culturală a reflexului de judecare este variabilă.

Nu atât de variabilă însă pe cât ar fi uneori de dorit sau pe cât își doresc unii oameni să fie.

Concret, partea socio-culturală n-are legătură doar cu ceea ce-ți arată Netflix la un moment dat într-un film / serial c-ar trebui să faci sau să gândești în legătură cu cine știe ce subiect sensibil.

Sau doar cu ceea ce încearcă să-ți trasmită un actor care tocmai a câștigat Oscarul în legătură cu același subiect sensibil.

Deși aceste acțiuni pot conta, “cultura” se alimentează mult și din experiențele trecute și îndelungate ale unei societăți.

Acesta ar putea fi unul dintre motivele pentru care homosexualitatea este încă privită chiorâș în multe societăți.

Sau acesta ar putea fi unul dintre motivele pentru care copiii sunt trimiși la școală și nu sunt ținuți acasă până devin cogemitea hăndrălăii.

Experiențe trecute și îndelungate modelează felul în care arată cultura diverselor societăți.

Și după cum vezi, uneori această influență a culturii este folositoare societății actuale, alteori nu este.

Important este însă să reții că această influență culturală există alături de influența biologică.

Vei judeca și vei fi judecat indiferent că-ți convine sau nu

Prin urmare, vei judeca.

Mereu vei judeca.

Cât vei trăi, vei judeca.

Și nu e absolut nimic rău să faci asta, chiar din contră.

Judecarea nu este altceva decât percepere de informații, producere de gânduri și, într-un final, o formă de acțiune.

Întotdeauna percepi, gândești, acționezi.

Inclusiv când ai impresia că tu n-ai acționat pentru că pur și simplu n-ai făcut nimic concret în exterior, te asigur că ai acționat.

Acțiunea ta a presupus să nu faci nimic.

Adică, sub o formă sau alta, tot influențezi exteriorul inclusiv prin ceea ce ți se pare ca fiind o inacțiune.

Normal, vor fi unii care-ți vor spune tot felul de chestii cretine din categoria “dar cine ești tu să judeci?”.

Sau “nu judeca pentru că vei fi și tu judecat”.

Nu-i băga-n seamă, bagă-i în alte locuri.

Poate fi o formă bună de judecare.

În concluzie, decât să te dai peste cap să fii “non-judgemental”, mai bine judecă.

Acceptă informațiile care vin oricum spre tine, gândește și acționează.

Uneori, acțiunea presupune să te documentezi mai mult în legătură cu subiectul care-ți este-n față, alteori acțiunea presupune doar să respingi prin mijloacele tale ceea ce ai în față.

Ești liber să faci ce vrei și nimeni nu are dreptul să te judece.

Glumesc, vei fi judecat toată viața ta.

Acceptă asta sau smiorcăie-te că lumea e nedreaptă…

Nu contează, oricum vom muri cu toții la un moment dat.

Dar despre asta, altădată.