Dacă nu începi, sigur dai greș!

28 noiembrie 1520…

În acea zi, navigatorul portughez Fernando Magellan a reușit să iasă din strâmtoarea care ulterior i-a purtat numele și a devenit astfel primul european care a plutit pe apele Pacificului venind din Atlantic.

Data în sine nu a fost un reper important pentru el sau pentru membrii echipajului său.

Adică nu avusese un plan care să spună că începând cu ziua de 28 noiembrie navele sale trebuie să simtă legănarea calmă a Pacificului.

Nu știa nici măcar mare lucru despre strâmtoarea în care intrase și la propriu, și la figurat.

De asemenea, nu știa dacă la capătul strâmtorii se afla o nouă întindere de ape sau golful vreunei peninsule.

Dacă ar fi fost un om obișnuit și și-ar fi propus o dată anume pentru acest eveniment, poate că Magellan s-ar fi gândit la un reper calendaristic sexy – ceva de genul 1 decembrie 1520.

Sau, și mai bine, 1 ianuarie 1521. Doar ne place atât de mult să realizăm lucruri la date fixe, să pornim tot felul de acțiuni doar la-nceput de an.

Mi-l și imaginez în cabina sa de pe Trinidad, privind când la hărțile care nu mai puteau să-i ofere nicio informație, când în cărțile de drum ale pilotului și spunându-și aceste cuvinte:

Până pe 1 decembrie trebuie să intru în apele de dincolo de această strâmtoare. Sper doar să nu fi pierdut prea mult timp cu Black Friday  furtuna aceasta….

Sigur preocupările lui erau altele.

Petrecuse deja mult timp pe mare, iar să parcurgi strâmtoarea respectivă este o misiune dificilă inclusiv în zilele noastre. Din cauza vânturilor din Patagonia, navigatorii preferă astăzi canalul Panama.

În fine, ideea este că Magellan își propusese doar să reușească și cam atât.

Nimic legat de date rotunde sau alte repere temporare faine.

De altfel, majoritatea lucrurilor importante se-ntâmplă în zile care nu sunt rotunde, nu reprezintă neapărat început de an, început de lună, început de săptămână, oră fixă etc.

Lucrurile importante se-ntâmplă în funcție de acțiunile concrete ale oamenilor și rar în funcție de calendar.

Cumva, totul începe la începutul începutului.

Altădată înseamnă doar amânare

Uneori, e bine să amâni lucruri din diverse motive. Totuși, e bine să nu pierzi din vedere sensul cuvântului uneori și să-l transformi în mai mereu.

Altfel, amânarea înseamnă aproape mereu trimiterea succesului spre viitor și aducerea eșecului în prezent.

Am să renunț la zahăr și făinoase de la 1 august!

sau

Am să-mi fac abonament la sală începând cu 1 ianuarie.

sau

După Sărbători, m-apuc să lucrez pentru o afacere proprie, ca să pot deveni independent financiar și să nu mai depind de vreun angajator.

Genul acesta de angajamente îmi sunt tare cunoscute și mie.

Inclusiv astăzi mă mai lovesc de efectele amânării, uneori chiar în arii importante ale vieții mele. Mă consolez cu gândul că fac mai mult decât nu fac și că-n trecut aveam probleme mult mai mari în privința asta.

De exemplu, cele mai spectaculoase scheme de amânare le inventasem pe vremea în care eram puștan și încercam să mă bucur de vară și să evit temele de vacanță la matematică.

Dacă aveam de făcut 150 de probleme dintr-o anumită culegere, mă apucam de calculat:

Mai sunt încă 60 de zile din vacanță, dacă fac 3 probleme pe zi aș ajunge la 180 de probleme. Cam mult… încep mai bine peste 10 zile, când pot face câte 3 probleme zilnic și voi ajunge la 150. Super!

Începeam peste 10 zile? Nu, nu-ncepeam peste 10.

Începeam peste o lună?

Oarecum. Peste o lună începeam ceva legat de matematică, dar era vorba de noi calcule care să-mi sprijine amânarea:

Mai am 30 de zile până începe școala, fac 5 probleme pe zi, ajung la 150 și gata!.

Mă apucam de treabă? Nu.

De obicei, începeam să muncesc în ultimul moment posibil, eventual când se făcea 1 septembrie și mai aveam două săptămâni până începea școala.

Prin urmare, lucram super stresat că nu voi termina și consumam inutil o grămadă de energie nervoasă.

Uneori, eram atât de copleșit de volumul uriaș de muncă încât abandonam cu totul și căutam soluții pentru a scăpa cumva fără o notă proastă în catalog.

Ce-nseamna asta?

Alt consum de energie nervoasă, mult mai mare decât cel presupus de rezolvarea temei din timp, relaxat, fără bătăi deosebite de cap chiar și pentru un tip nepasionat de matematică așa cum am fost mereu.

Acest obicei, m-a însoțit mulți ani și pot spune c-am devenit expert în a amâna lucruri care nu mă atrag.

Cea mai bună zi să-ncepi a fost ieri. Pe locul doi în top se află ziua de astăzi

Automat, în paralel cu obiceiul amânării, am devenit expert și în a identifica cele mai bune date din an pentru a începe diverse lucruri.

Data perfectă pentru a face tema de vacanță, data perfectă pentru a-mi face abonament la bibliotecă, data perfectă pentru a mă apuca de făcut flotări, data perfectă pentru a învăța o limbă străină, data perfectă pentru orice.

În timp am descoperit câteva lucruri interesante: cu cât mă despărțea mai mult timp de data pe care mi-o propuneam ca să-ncep, cu atât era mai puțin probabil să și-ncep atunci când venea ziua-n care ar fi trebuit să trec la treabă.

În schimb, atunci când luam decizii concrete și puneam imediat în practică ceea ce-mi propuneam, lucrurile chiar se schimbau spectaculos.

Așa se face că unele dintre cele mai bune decizii din viața mea au fost luate destul de brusc.

Eram în anul 2 de facultate și am decis să merg la ProSport pentru a face practica într-o zi din mijlocul verii. 24 ore mai târziu ajunsesem deja la București și-l sunam pe Cătălin Tolontan dintr-o cabină telefonică situată în fața unui cămin studențesc din Tei.

Sau, pe 28 noiembrie 2011, fără să fiu sub influența faptului că în urmă cu 134 de ani românii îi învinseseră pe turci la Plevna și fără să fiu sub influența faptului că în urmă cu 99 ani Albania își declarase independența față de Imperiul Otoman, am decis să fac o schimbare radicală în ceea ce privește sursele mele de venit.

Bine, nu era chiar din senin.

Pur și simplu, mi-am dat seama că deși câștigam OK de pe urma contractelor pe care le aveam ca ziarist și de pe urma serviciilor mele de copywriting, viitorul meu financiar ar fi fost mai sigur și mai sănătos dacă începeam să produc bani  vânzându-mi cunoașterea sub forma a tot felul de produse.

Prin urmare, nu doar că am stat și m-am gândit ce ar trebui să fac pentru ca diversele mele site-uri să-și vândă mai bine produsele, dar am și trecut pe o foaie de hârtie planul la care am ajuns.

În plus, chiar din acea zi, am început să-l pun în aplicare fără să mai caut tot felul de scuze de amânare.

Îmi aduc aminte că una dintre măsurile pe care le-am luat atunci a fost ca abonații Fii bărbat! să primească zilnic pe email câte un pont semnat Alex David.

Zilnic.

Schimbarea a fost atât de dramatică încât imediat s-au văzut rezultatele noii strategii.

Pe de o parte, a fost efectul pe care orice acțiune deșteaptă de email marketing îl provoacă – am vândut mai multe ghiduri.

Pe de alta, a fost reacția celor obișnuiți să primească un email la câteva săptămâni, nicidecum zilnic.

Faptul că vindeam ceva la finalul fiecărui email i-a enervat pe unii atât de tare încât… încât mi-au făcut plăcerea de-a se dezabona. Sigur, la vremea respectivă, nu eram la fel de liniștit precum sunt acum.

Luasem decizii radicale și am avut îndoielile mele. Oare fac bine, oare exagerez?

Am făcut bine,  iar astăzi pot spune că iubesc scâncetul de dezabonat în lumina dimineții.

Nu doar motivația produce acțiune, ci și acțiunea produce motivație

Deși au trecut ani de la acea zi, mi-aduc aminte clar o grămadă de lucruri, o grămadă de nuanțe.

Când am decis să pun în aplicare planul de-a-mi crește veniturile bazate pe vânzarea propriei mele cunoașteri, nu aveam totul clar în minte. 

De asta am așezat lucrurile pe hârtie. Când scrii, creierul îți devine un pic mai deștept decât atunci când îți lași gândurile să circule fără urmă prin minte.

Gândurile scrise rămân captive pe hârtie, gândurile gândite și-atât își pot pierde urma.

Pe măsură ce-am scris, mi-am pus ordine în minte, dar și-n acțiuni.

Când am terminat planul, am observat că erau multe lucruri de făcut – să implementez seria de email-uri zilnice pentru site-urile mele, să scriu în avans conținutul pentru aceste email-uri, să modific landing page-urile pentru diverse produse, să implementez un sistem de suport pentru cei care cumpărau ceea ce le vindeam etc.

Erau atât de multe de făcut încât mă simțeam copleșit.

Am zis însă să-ncep cu începutul și, brusc, mi s-a confirmat un lucru foarte interesant: motivația nu doar determină acțiuni, dar poate fi și efectul acțiunii.

Prin urmare, în loc să aștept să găsesc motivația de-a scrie email-uri, de a scrie texte pe bloguri, de-a împărți sarcini colaboratorilor mei, de-a lua legătură cu diverși furnizori de servicii pe care doream să le implementez, am decis să acționez pur și simplu.

Imediat, un lucru fascinant s-a întâmplat.

Pe măsură ce acționam, motivația de a acționa în continuare a început să crească. De obicei, ne așteptăm ca motivația să ne alimenteze forța de a acționa, dar în practică, impulsul inițial de a acționa te poate alimenta cu motivație.

În paralel, a apărut încă o sursă de alimentare a motivației mele – vânzările.

Pe măsură ce acționam și puneam în prctică ceea ce-mi propusesem, vedeam și efectele acestor acțiuni. Vindeam din ce în ce mai bine.

Astfel, după aproape o lună de muncă, am ajuns în situația de-a fi atât de motivat încât mi se părea în mod exagerat că toți cei din jur sunt prea lenți, că pierd vremea.

Mi-aduc aminte că era ziua de 22 decembrie și eu doream să fac niște modificări la sistemul de procesare a plăților cu cardul.

Doream să implementez plata cu cardul pentru un site și să scot la vânzare un nou produs. Cei care se ocupau însă de platformă nu erau la fel de “motivați” ca mine, așa că nu se mișcau atât de repede pe cât mi-aș fi dorit.

Venea Crăciunul, veneau Sărbătorile, de ce ar fi fost extaziați să acorde asistență unui client minuscul din portofoliul lor?

Frustrările pot fi tare bune dacă le cauți rezolvare

Oamenii privesc frustrările ca pe ceva profund nociv.

În realitate, datorită unui anumit tip de frustrare se nasc tot felul de lucruri care ne ajută să progresăm.

Pronbabil că Edison a simțit măcar un pic de frustrare de-a lungul celor peste 1.000 de încercări ale sale de-a inventa becul modern. Sunt convins că momentele sale de oftică au avut măcar un mic rol în motivarea sa și în reușita finală.

Lentoare cu care se mișca acel frunizor mi-a provocat un sentiment de frustrare, dar mi-a deschis ochii spre ceea ce a devenit o practică importantă pentru mine – nu te baza niciodată pe un singur serviciu, pe un  singur partener, pe un singur sprijin.

Imediat, am decis ca-n loc să-i aștept pe ei să revină cu o rezolvare pentru problema mea să caut și alte variante de implementare a plății cu cardul pe site-urile mele. Nu pentru a-i înlocui, dar pentru a mă feri în viitor de experiențe neplăcute.

De exemplu, dacă PayU România cesionează contractul pe care-l au cu mine celor de la Banca Transilvania și eu n-aș fi de acord cu noile condiții, ce s-ar întâmpla? Aș închide prăvălia câteva zile până găsesc un nou furnizor?

Nu, folosesc serviciile unui furnizor pe care-l am de backup.

Apropo, am lansat  Vinde tot ce știi!

Ți-am povestit toate acestea din mai multe motive.

În primul rând, de curând a fost 28 noiembrie, data la care am decis să schimb total felul în care mi-am tratat afacerile din zona online.

În al doilea rând, am vrut neapărat să am un pretext pentru a-ți spune despre două dintre ghidurile mele – Sfarmă Piatră și Vinde tot ce știi!

Vinde tot ce știi! este un ghid complet pentru oricine dorește să-și vândă cunoașterea și să câștige bani pe cont propriu. Aș putea să spun că e cea mai bună schemă de obținere a unui venit pasiv consistent, dar prefer să spun ceva ce știu sigur că-i adevărat.

Mai exact, conține lucruri pe care trebuie să le știi pentru a-ți vinde cunoașterea cu ajutorul unui site, a unei cărți (ebook, ghid, curs, seminar etc.) și a unei liste de abonați prin email.

Este exact sistemul pe care-l folosesc eu pentru a-mi vinde propria cunoaștere și conține exact informațiile care au dus la succesul Fii bărbat! sau al altor proiecte de-ale mele.

Sfarmă Piatră – Transformarea – este o cu totul altă poveste – te ajută să te transformi în cea mai bună versiune a ta. Nu e simplu, dar e tare eficient.

2 Shares

Lasă un comentariu