De ce ar trebui să-ți scrii gândurile și faptele într-un jurnal

Scrisul într-un jurnal are o mare importanță terapeutică.

Psihologic vorbind, chiar se întâmplă lucruri faine-n mintea ta când pui pe hârtie ceea ce te preocupă, ceea ce te bucură, ceea ce te întristează.

Câteodată, poți rezolva problemele pe care crezi că le ai cu o persoană prin simplu fapt că scrii pe hârtie acele probleme.

Sau poți rezolva problemele pe care le ai cu tine însuți.

Sau te lămurești mai repede când e cazul să spui un "nu" direct.

Lucurile devin mai limpezi, lucrurile devin mai ușor de apucat.

Când scrii pe hârtie, soluțiile pot să apară.

Nu mai sunt blocate de tot felul de emoții.

Nu mai sunt doar gânduri incomplete care vagabondează aiurea prin mintea ta.

Scrie totul pe hârtie

Sper că ai remarcat cât de analogic este totul – scrii cuvinte pe hârtie.

Nimic digital, nicio aplicație.

Nimic care să rupă legătura aparte dintre creier și mâna care plimbă instrumentul de scris.

Dacă n-ai mai scris de mult pe hârtie, s-ar putea să ți se pară ceva aiurea, ceva obositor.

Poate fi obositor la început dacă e o actitivitate pe care n-ai mai făcut-o din timpul facultății.

Va deveni însă în scurtă vreme o activitate real odihnitoare dacă o vei practica.

Obiceiul de-a-ți scrie gândurile, faptele, planurile duce la mai multă claritate în mintea ta.

Automat, asta înseamnă mai puțin consum nervos și mai multă liniște.

Când scrii, mintea ta devine mai organizată.

Și mai capabilă să discearnă între ce e important și ce este neimportant.

Nu e nevoie să scrii artistic într-un jurnal ca să obții acest efect.

Nu e nevoisă să existe cine știe ce merit literar în scrierile tale ca acest lucru să se întâmple.

Inclusiv o simplă înșiruire a produselor pe care vrei să le cumperi din piață poate aduce claritate și organizare în mintea ta.

Sigur, sunt unii care spun că au deja-n minte totul limpede și că n-au nevoie să scrie ceea ce știu deja.

Perversă credință!

Nu tot ceea ce ți se pare limpede chiar este limpede.

Cel puțin nu mereu.

De cele mai multe ori, chiar și când te arăți capabil să reproduci lejer ceea ce ai plănuit doar în minte, de fapt ai făcut o eroare importantă.

Ceea ce tu crezi că este intelingeță (fals, nu este) sau o capacitate specială a minții tale (adevărat, chiar este) se obține cu un anume consum de energie nervoasă.

Nu neapărat ceva care să te afecteze vizibil, dar ceva care să te împiedice să orientezi acel surplus de energie nervoasă acolo unde ai cu adevărat nevoie.

Mintea care minte

Am început să țin un jurnal în mai 2010.

Sunt ceva ani, nu?

M-am uitat aseară în acel prim jurnal să văd ce mă preocupa atunci, cu ce mă confruntam, ce-mi reușea și ce nu-mi reușea.

E amuzant să vezi cât de mult te poți schimba în anumite privințe și cât de puțin în altele.

De exemplu, pe data de 28 iulie 2010 m-am cântărit.

Aveam cu aproape 6 Kg mai mult decât astăzi.

Tot jurnalul îmi dă toate indiciile că nu aveam o masă musculară superioară celei de astăzi, deci nu mușchii atârnau greu.

Eram un pic mai pufos, se pare.

Diferența majoră față de acel moment ține de două aspecte.

Cel mai important lucru este nutriția.

Atunci, jurnalul îmi spunea că mâncam făinoase în cantități importante.

Și tot jurnalul îmi spune că foloseam un program de exerciții fizice care implicau lucrul cu greutatea propriului corp care era foarte OK, doar că aveam o problemă în ceea ce privește regularitatea cu care lucram.

Existau perioade lungi în care mă țineam de acele exerciții, după cum pot vedea în jurnal.

Apoi, urmau perioade lungi în care nu mă țineam de exercițiile respective, după cum pot vedea tot în jurnal.

De altfel, aici este cheia.

Mulți dintre noi avem impresia că memoria noastră este impecabilă sau măcar decentă când vine vorba de a ne aminti diverse.

Că putem să ne-aducem aminte lejer lucruri precum câte kilograme aveam acum nu știu câți ani.

Sau ce mâncam.

Sau cât de regulat mergeam la sală / făceam exerciții.

În realitate, mintea noastră are obiceiul să ne păcălească ușor.

Nu spune minciuni intenționate, ci spune minciuni care se nasc din felu-n care este ea organizată, din felul în care sunt stocate amintirile în creierul nostru.

Accesăm aceste amintiri, dar le putem împodobi cu informații nereale.

Sau, din contră, le putem sărăci de informații reale.

Partea proastă este că nu știm că facem asta.

De asta, dacă m-ai fi pus să memorez apectele menționate mai sus, aș fi spus cu destul de multă încredere lucruri neadevărate.

Prin urmare, un jurnal te ajută să-ți spui adevărul.

Să știi exact unde ai fost și unde ești.

Să vezi în ce privințe ai progresat și-n ce privințe ai regresat.

Câteodată, poți fi uimit de diferența dintre ceea ce credeai că s-a întâmplat și ceea ce jurnalul îți spune cu fidelitate c-a fost.

Ce jurnal să folosești

Te asigur că orice carnet / jurnal este ok atât timp cât își îndeplinește funcția de-a-ți păstra gândurile, ideile, faptele etc.

Prin urmare, nu trebuie să iei cel mai fensi jurnal posibil pentru a începe să scrii ceea ce contează pentru tine.

De-a lungul timpului, am folosit în principal carnețele de la Moleskine.

Totuși, din punctul meu de vedere Leuchtturm 1917 oferă o hârite de mai bună calitate, foarte ok inclusiv pentru cei care preferă să scrie cu cerneală sau care au tendința de-a scrie mai nervos cu pixul.

Îți recomand să cumperi prima dată dintr-un magazin fizic. Găsești acest tip de carnețele în Cărturești și Diverta.

Posibil și prin alte părți.

Ca unelte de scris, am folosit creion, stilou, pix.

Acum, folosesc în special Uniball (Mitsubushi) – Jetstream, Vision Elite etc. + produse de la Pilot (V-Pen).

Normal, e chestie de gust.

Pentru unii contează cu ce scriu, pentru alții nu contează.

Când am tendința să spun că e ok orice-și face treaba, îmi vine-n minte ce spunea un domn care făcea review-uri de ceasuri:

“Nu orice își face treaba este ok. Așa, și peria de la toaletă își face treaba, dar nu ți-o pui la mână”.

Dacă te interesează o metodă anume de notare, poți folosi bullet journal.

Personal, nu mai folosesc un sistem anume.

Obișnuiesc să-mi scriu gândurile și să fac liste de lucruri pe care vreau să le fac.

Simplu și eficient.

Este de-ajuns.