Obișnuiește-te să nu-ți placă chiar totul

Una dintre marile noastre probleme este excesul de confort.

De fapt, nu confortul în sine, ci dorința permanentă de-a-l obține.

Vorba aceea cu ieșirea din zona de confort sună ca naiba, dar totuși cuprinde mult din ceea ce suntem sau nu suntem.

O bună parte din succesul nostru individual presupune renunțare la confort și o bună parte din eșecurile noastre-s legate de excesul de confort.

Ce-nseamnă exces de confort?

Ne este atât de drag confortul încât ajungem de multe ori să-i deteriorăm grav sensul inițial.

De exemplu, ideea de-a te simți confortabil era doar un pic mai mult decât a te afla într-o stare neutră

Ți-era bine, dar nu trăiai vreun extaz.

Pur și simplu, aveai un soi de mulțumire că te aflai în pielea ta sau că te aflai într-un anumit mediu și cam atât.

Între timp, obținerea confortului a-nceput să semene cu o cursă după îndoparea cu tot felul de senzații.

Nu mai este vorba despre mulțumire, ci despre obținerea supremului de satisfacție în orice împrejurare – de la felul în care vrem să arate produsele / serviciile pentru care plătim și până la felul în care trebuie să se poarte oamenii care se află-n jurul nostru-n tot felul de situații.

E aberant și profund imatur.

Mai mult, nu doar că ne purtăm ca niște copii răzgâiați care se-mbufnează oricând nu le sunt satisfăcute dorințele, dar și devenim sclavii acestor dorințe.

O spun și din proprie experiență, nu-ți închipui c-aș scrie despre lucruri care nu mă preocupă, nu mă irită, nu-mi sunt de multe ori motiv de oftică.

Cine sunt victimele excesului de confort

Majoritatea suntem.

Chiar aș spune că aproape toți suntem la un moment sau altul, mai mult sau mai puțin. De altfel, întreaga noastră societate e cumva construită în momentul de față în jurul obținerii unui exces de confort.

M-amuză că unii se vor gândi totuși că ei n-au parte de așa ceva.

Că problemele lor de natură emoțională sunt oricum mai mari decât ale altora și viața lor în general este atât de grea că un text despre excesul de confort e ca și când ai vorbi despre pericolul excesului de apă-n deșert.

Culmea este însă că mulți dintre cei cu probleme mari au fost sau devin cu mare ușurință victimele ale excesului de confort.

Cei cu probleme de natură emoțională ajung aproape în mod firesc să se refugieze în acest exces de confort tocmai pentru a scăpa de stresul major care s-a abătut asupra lor.

Uneori, e doar o formă de echilibrare nervoasă. Alteori e escapism în toată splendoarea sa – o-ncercare de-a evita confruntarea nu doar cu emoțiile care-i copleșesc, ci și cu obstacole concrete pe care ar trebui să le depășească.

Așa apare îndoparea cu seriale, de exemplu.

Așa apare mâncatul în exces.

Așa apare acceptarea unor relații evident nocive.

E un exces de confort în toate acestea, doar rezultatul final este neplăcut.

Alții au un spirit pragmatic mai pronunțat și se gândesc la problemele de natură financiară. Astfel, se gândesc că ei câștigă prea puțin ca să fie vreodată sclavii excesului de confort.

Totuși, parte importantă a celor care-și plâng soarta financiară e posibil să fi ajuns în situația asta tot din cauza unui exces de confort – plasme prea mari, telefoane prea noi, vacanțe prea exotice, haine prea de firmă, mașini prea scumpe.

Ar fi totul în regulă cu asta dacă-n paralel munca n-ar fi prea puțină, cărțile prea rare, ideea de economisire sau de cumpătare inexistentă.

De ce e periculos excesul de confort

Una dintre problemele excesului de confort este că-ți produce ceea ce eu numesc reflexul alintatului.

Adică te obișnuiești să ai totul la dispoziție și orice perturbare a acestei obișnuințe te face să reacționezi ca un puști alintat.

Adică te smiorcăi, uneori chiar la propriu, nu doar la figurat.

Sau ajungi să vezi tot ce ți se întâmplă ca o mare dramă chiar dacă-s lucruri penibile, gen viteza de-ncărcare a paginilor unui site sau felu-n care ți se mișcă-n general smartphone-ul sau cât de arse au fost floricelele la film.

Aș putea da exemple nenumărate, dar mi-e că aș ajunge inclusiv la cele legate de experiențe personale 🙂

Nu-ți închipui că acest site nu este cumva legat și de multe dintre apucăturile mele nocive. Singura mea calitate cu adevărat importantă este că am tendința de-a încerca iar și iar să-mi controlez mintea de-o manieră care să-mi reducă mult derapajele.

În fine, excesul de confort este periculos pentru că te face mai puțin decât ceea ce ai putea fi.

Adică te imaturizează de-o manieră profundă și te îndepărtează de-o grămadă de lucruri pe care le-ai putea face spre binele tău.

Unii s-ar putea gândi că tocmai ideea de-a obține confortul te poate motiva să muncești mai mult, dar realitatea este că dacă muncești pentru confort, foarte rar îl și obții.

Nu de alta, dar când faci confortul principalul scop al muncii tale, aproape sigur vei fi tentat să-ncepi să-l guști înainte să ți-l permiți cu adevărat.

Cum ieși din sclavia excesului de confort – exercițiul Sfidărilor

Mă abțin să-ți dau exemple cu adevărat ciudate.

Nu de alta, dar vreau să-ți fie comod să citești acest site fără să te gândești continuu „ăsta e tipul ăla care face chestia aia…” 🙂

Pe scurt, scapi de sclavia excesului de confort cu ajutorul unor exerciții pe care eu le-am denumit Sfidări.

Sfidările înseamnă să faci ceva împotriva confortului tău sau împotriva a ceea ce fac cei mai mulți oameni în situația respectivă. Fără să fii obligat să faci așa ceva, doar pentru că alegi tu s-o faci.

Am descoperit forma primitivă a Sfidărilor acum mulți ani, când jucam șah cu fratele meu având o miză oarecum neobișnuită.

Cel care câștia primea dreptul de-a-i ordona celuilalt să facă 10 flotări. Așa, din senin, la simplă comandă.

Adică, ai înțeles – se putea întâmpla să fie cineva în vizită la noi,  iar cel care câștigase îi putea ordona celuilalt să facă 1o flotări. Mda…

Mi s-au părut atât de nesuferite acele serii de flotări încât le-am considerat o inspirație bună pentru Sfidările de mai târziu. Singura diferență este că acum e vorba de un efort autoimpus, nu mi-l mai ordonă nimeni din senin.

Cum arată Sfidările?

De exemplu, să urci mereu pe scările clasice în loc să le folosești pe cele rulante – atât de puțini oameni te vor însoți pe scările clasice și atât de mulți vei vedea pe cele rulante că și fără să vrei te vei simți un pic special.

Sau să nu bei niciodată nimic atunci când ieși la restaurant – de cele mai multe ori, setea aceea intensă dispare după o perioadă și reapare când ești deja acasă.  Faci și o economie majoră, ajuți și faza inițială a digestiei nediluând sucurile gastrice.

Sau să te speli doar cu apă rece.

Sau de câte ori n-ai chef să te speli pe dinți, s-o faci folosind mâna stângă în caz că ești dreptaci și pe cea dreaptă în caz că ești stângaci – se întâmplă niște lucruri tare faine-n creierul tău când faci ceva anapoda din când în când.

Sau să identifici un lucru pe care nu ai avea chef să-l faci sub nicio formă și să te apuci de el chiar în acel moment – să începi e mereu cel mai important lucru.

Ai înțeles ideea, nu?

În ghidul Sfarmă Piatră, vei găsi tot felul de strategii care te vor ajuta să-ți controlezi mai bine mintea și să ți-o orientezi în direcții cu adevărat favorabile pentru tine.

Adică-n română, te învață cum să fii mai bun decât ești:

Sfarmă Piatră – Transformarea

 

62 Shares

Lasă un comentariu