De ce îți plac insultele lui Radu Banciu
Ce părere ai despre Radu Banciu?
Așa sună întrebarea pe care o aud destul de des din gura celor care își dau seama că-s tipul acela care apar prin emisiuni dedicate fotbalului.
De obicei, mă-ntreabă acest lucru oameni care-s fani ai lui Radu Banciu.
Îmi dau seama asta din tonul acela plin de speranță al omului care abia așteaptă să-i confirmi că și ție-ți place ce-i place lui.
Aproape de fiecare dată, spun cam aceleași vorbe.
Că anumite lucruri îmi plac la Radu Banciu, că altele nu-mi plac.
Că nu pot contesta soiul de talent pe care-l are. Nici faptul că-n mod evident are genul de cultură care se-ntâlnește destul rar atât în lumea ziariștilor, cât și-n cea a personajelor care apar pe la TV.
Apoi, îi spun respectivului că nu-l cunosc personal pe Banciu.
Că am schimbat câteva cuvinte de-a lungul timpului, dar amândoi am vorbit mai mult în viața noastră cu vânzătoarea morocănoasă de la chioșcul din colț decât unul cu celălalt.
Dacă cineva apropiat ție ar fi victima lui Banciu…
În fine, după ce apuc să spun aceste lucruri, cel cu care vorbesc îmi spune ceea ce mulți dintre fanii lui Radu Banciu obișnuiesc să spună:
„Da, dar le spune pe bune în emisiune!”
sau
„Mie îmi place stilul lui… E super tare omul!”
Exact acesta e momentul în care fac ceva ce mi-a intrat deja-n reflex.
Îi confirm încă o dată că Banciu are într-adevăr stilul său, dar…
Dar c-ar trebui să se gândească un moment la situația în care el sau cineva apropiat lui – copilul său, mama sa, sora sa, iubita sa ar fi ținta insultelor lui Banciu.
Insulte, nu critici sau ironii – Banciu nu se rezumă la a critica sau la a ironiza, amestescă și insulte în toată povestea.
Dacă fanul respectiv sau cineva foarte apropiat lui ar fi făcut prost, țăran, diform, curvă etc. la TV de către Radu Banciu.
De obicei, cei cu care vorbesc fac un pic de pauză de gândire, dar nu-s chiar convins că toți reușesc să ducă acest exercițiu de imaginație până la capăt.
În ce condiții ești încântat de insultele lui Banciu
Oamenilor le este greu să facă acest schimb de roluri cu victimele pe seama cărora s-au amuzat poate chiar cu o seară înainte.
În schimb, e foarte ușor să ne bucurăm când cineva bogat sau celebru sau ambele este dat jos de pe cal și trântit în mocirla-n care călcăm noi zi de zi.
E mult mai ușor de suportat ceea ce noi trăim zilnic, dacă cei pe care-i considerăm avantajați de soartă ajung la același nivel cu noi. Cumva, faptul că băiatul Andrei și al lui Măruță e considerat urât de Banciu ne dă nouă impresia că și viața lor e de rahat, nu doar a noastră.
Că și lor li se poate întâmpla ceea ce ni se întâmplă și nouă.
Sau dacă Simona Halep este doar o țărăncuță care nu are altă calitate în afara unui pic de ambiție, atunci faptul că noi înșine suntem pe locul 485.345 în topul mondial al lăcătușilor mecanici e mai ușor de suportat.
Și alții sunt mediocri, nu doar noi.
Simplu fapt că alții apar la TV e doar o chestie de…
Cum îi zice?
Nu contează, am putea la fel de bine să fim noi în locul lor dacă aveam pilele lor, banii lor, norocul lor sau disponibilitatea lor de-a fi curve la propriu sau la figurat.
Sau simplu fapt că o tipă e în topul celor mai bune 10 practicante de tenis din lume e o chestie de…
Da, de context! Așa-i zice!
Înțelegi ideea?
De obicei, te bucuri de insultele lansate de alții pentru că asta-ți face ție insuccesul personal mai suportabil.
De fapt, așa ai impresia.
Totuși, cum impresia ta e singura impresie pe care o ai, trebuie să recunosc faptul că e importantă și singura care contează.
Chiar dacă e bazată pe un viciu de gândire.
În fine, nu cred că există oameni cu viață-n regulă care să găsească o plăcere profundă în a urmări insultarea altor oameni. Nu spun că nu-i posibil, spun că eu nu cred în asta.
Sigur, tu zici asta pentru că te-a insultat și pe tine
Nu cred ca Radu Banciu să mă fi insultat vreodată pe mine.
Dacă a făcut-o totuși, nu am habar despre asta.
Ce a făcut el în privința mea ține de ironizarea formulei aceleia pe care o tot foloseam eu – „Beldie sunt”.
Pentru cei care nu știu, atunci când eram invitat prin emisiuni și intram în direct cu diverși oameni din fotbal, mă prezentam cu această sintagmă – „Beldie sunt” – înainte să adresez vreo întrebare.
Făceam asta pentru ca omul care vorbea cu mine prin telefon să știe cu cine vorbește, pentru că a spune sunt Ștefan Beldie mi se părea o formulă prea lungă și pentru că-i posibil să fiu mândru de numele meu.
În fine, textul acesta nu este despre Radu Banciu. Despre câtă dreptate are sau despre câtă dreptate-i lipsește în tot ceea ce face.
Textul acesta este despre motivele pentru care, uneori, gustăm cu multă poftă ura.
Așa cum ți-am spus, nu-l cunosc pe Radu Banciu și mi-ar fi greu să am ceva împotriva lui personal. Pot avea ceva împotriva unora dintre faptele sale – de exemplu, împotriva faptului că transformă criticile în insulte.
Ce ai putea lua de la Banciu și ți-ar prinde tare bine
Ai observat acea tendință de-a judecat totul în alb și negru când vine vorba de alții?
Suntem atât de severi și de clari în opțiuni când îi judecăm pe alții!
Dacă cineva îți place, acel cineva are dreptate în tot și în toate.
Dacă cineva nu-ți place, atunci automat ai impresia că de la acel cineva nu poți învăța nimic sau că acel cineva e total lipsit de calități.
Realitatea este că inclusiv oamenii care nu ne plac spun adevăruri sau pot fi exemplu de urmat în anumite privințe.
De exemplu, nu știu dacă Banciu este la fel de direct și-n discuțiile personale – ți-am spus, am stat prea puțin de vorbă cu el.
Totuși, cred că fiecăruia dintre noi ne-ar prinde bine să fim mai clari și mai curajoși în ceea ce privește exprimarea gândurilor noastre – ce vrem, ce nu vrem, ce ne place, ce nu ne place, ce părere avem etc.
În felul acesta, două lucruri se-ntâmplă destul de repede:
- devii mai conștient de ceea ce ești / cine ești
- cei din jur devin la rândul lor conștienți de ceea ce ești / cine ești
Și-n noile condiții, e destul de probabil să te bucuri un pic mai mult de viața pe care o ai și un pic mai puțin de problemele pe care le au alții.