Când vine vorba de țigări și alcool, unii oameni rămân copii

Aveam vreo 12 ani când s-a-ntâmplat.

O Dacia papuc a parcat cu spatele la ușa de alimentare a unui magazin de la parterul blocului în care locuiam și am văzut totul în amănunt…

Broboane de sudoare se scurgeau pe corpurile acelea cilindrice și mă făceau să nu-mi pot muta privirea-n altă parte.

Am înghițit în sec și mi-a venit să plescăi în timp ce am încercat să-mi dau seama ce scria pe dozele acelea de bere care urmau să fie descărcate și duse-n magazin.

Amstel.

Scria Amstel.

N-am băut vreodată această bere, deși era destul de populară în România anilor ’90.

Am vrut să beau, dar n-am găsit motive reale

Al doilea moment de poftă alcoolică s-a petrecut la vreo doi-trei ani distanță. Eram asistenul de aparentă încrede al unui domn pe nume Buturugă, văcar principal pentru cireada din satul bunicilor mei.

Domnului Buturugă îi plăcea să mă aibă-n preajmă pentru că mă punea să-ntorc orice animal răzlețit, dar și pentru că mă putea trimite la ora prânzului să-i cumpăr vin.

Când am făcut primul drum de la cârciumă înapoi la câmp având sticla aceea de vin asupra mea, am simțit o tentație aparte să beau o gură.

Am gustat și nu mi-a plăcut.

Mi-era poftă să beau, dar papilele mele nu găseau nimic interesant în acea licoare ordinară, specifică unora dintre cârciumile sătești.

Prin urmare, de atunci și până acum n-am găsit nimic tentant în a bea de plăcere sau de supărare. De asemenea, nu am băut vreodată pentru că o făceau și alții, chiar dacă acei alții beau înainte de fiecare ieșire-n club ca să prindă curaj.

Cam la fel stau lucrurile și cu fumatul.

Am vrut să fumez, dar n-am găsit motive reale

Am fumat în diverse locuri – pe un șantier, când eram puști, pe balcon din țigările tatălui meu, în toaleta unui tren care mă ducea-n timpul adolescenței la țară.

Am făcut-o din curiozitate de fiecare dată, sperând că la o nouă încercare, lucrurile vor fi mai interesante decât prima dată.

N-au fost, așa că n-am mai fumat.

N-am fumat nici pentru că aș fi stresat, n-am fumat țigara de după și, mai ales, n-am fumat doar pentru că alții-n jur au fumat.

De altfel, cred că o bună parte dintre cei care ajung să bea și să fumeze constant o fac în primă fază pentru a intra cumva-n rândul lumii.

Ca puști, poți fi tentat să fumezi și să bei pentru a transmite un mesaj: că ești mai mare și mai important decât acceptă cei din jur c-ai fi. Și tot ca puști, faci astfel de lucruri ca să integrezi în grup. Dacă toți fumează și beau, vei părea ciudat în caz că tu nu o faci.

Dar ca adult?

De ce bei și fumezi ca adult?

Sper că ești stresat, nu infantil

Singurul răspuns care pare să aibă legătură cu viața de adult pare să fie cel care face referire la stres.

Cei care spun că o fac de plăcere sunt copii. Doar un copil ar putea să ignore total toate problemele pe care fumatul și consumul de alcool le nasc și să se lase-n voia plăcerii acestor vicii.

De asemenea, cei care spun că o fac pentru că așa e anturajul, sunt de asemenea copii. Doar un copil se află într-un stadiu de dezvoltare umană care-l obligă aproape să imite comportamentele celor din jur. Doar un copil este disperat să se integreze în grup cu orice preț.

De altfel, genul acesta de presiuni – cea a satisfacerii plăcerii și cea a integrării prin imitația comportamentelor din jur – chiar sunt date naibii de serioase.

O spun inclusiv din proprie experiență.

Am 37 ani, așa că e ceva timp de când observ acest soi de presiune exterioară care te-ndeamnă să faci și tu ceea ce fac ceilalți. E valabilă în tot felul de arii ale vieții și în legătură cu tot felul de lucruri, dar când vine vorba de țigări + alcool, parcă totul e mai intens.

De ce e posibil să fii nesuferit când nu bei și nu fumezi

În primul rând, e posibil să fii nesuferit pentru cei din jur pentru că ești nesuferit.

Nu te grăbi să consideri „virtutea” ta drept cauză principală pentru care diverși nu te suportă.

Totuși, există destul de des situații în care dacă nu consumi alcool, pare că nu vrei să te distrezi. Mai mult, în unele grupuri chiar e posibil să fii privit chiorâș, ca și cum „abstineța” ta e o formă de sabotare.

De ce?

Pentru că oamenii unii dintre cei care consumă la greu alcool și țigări nu stau să se gândească la faptul că tu nu ai aceste vicii pentru că pur și simplu nu-ți place nici alcoolul, nu-ți plac nici țigările.

Asta e ceva dincolo de mintea de vreme ce ei înșiși sunt într-o sclavie totală față de acestea.

Prin urmare, se poate întâmpla să vadă comportamentul tău ca pe o atitudine sfidătoare, de afișare a autocontrolului. Asta sigur nu va naște simpatie, ci, din contră, invidie.

E la fel ca-n situațiile acelea-n care mai multe fete-s ieșite în oraș și tipele plinuțe o prives pe slăbitura grupului cum refuză să-și ia desert. Poate respectivei nu-i mai este foame, poate respectivei nu-i plac dulciurile.

Nu contează.

Simplu fapt că refuză desertul în timp ce toate celelalte participante la masă sunt deja într-o stare de surescitare culinară o transformă pe slăbitură într-o infamă.

De ce?

Pentru că prin exemplul ei le reamintește celorlalte ce gust are realitatea fiecăruia.

În ghidul Sfarmă Piatră te învăț cum să te doară-n fund de ce cred alții despre tine. De asemenea, mă asigur că vei înțelge de ce e important să bănuiești mereu majoritățile de prostie și de ce e important să nu cedezi presiunii pe care anturajul o face asupra ta-n tot felul de situații:

Sfarmă Piatră  – Transformarea

 

PS: se spune că suma viciilor este constantă. Dacă lucrurile chiar stau așa, îți dai seama ce nenorociri ascunse trebuie să fac eu pentru a compensa faptul că nu beau și nu fumez?

Foto: rawpixel

37 Shares

Lasă un comentariu