Cum să faci sex la un interviu pentru angajare

Textul acesta nu este despre genul de sex pe care nu recunoști că-l vezi prin filmele pentru adulți.

Totuși, informațiile de aici pot duce la stimularea centrilor plăcerii unor angajatori, manageri de HR sau chiar candidați care merg la un interviu pentru angajare.

Pe lângă moarte și taxe, interviurile pentru angajare par să fie al 3-lea lucru sigur de pe lumea aceasta.

Majoritatea oamenilor au parte de aceste interviuri de angajare din postura celor care vor să se angajeze, iar o minoritate fericită din postura celor care angajează oameni.

Ideea că aceste interviuri ar fi un rău necesar se naște în mintea multora dintre cei care ajung să le trăiască.

Angajatorii sau managerii de HR se minunează uneori în fața perversiunilor profesionale auzite din gura candidaților sau citite-n CV-urile acestora, iar mulți dintre candidați văd această experiență ca pe una aproape traumatizantă.

Dacă ești bun în ceea ce faci și te afli în categoria celor care vor să se angajeze, dacă ideea de-a merge la un interviu pentru angajare te face să tremuri tot, dacă ideea de-a merge la un interviu pentru angajare te face să tremuri parțial sau dacă pur și simplu vrei să faci dintr-un interviu pentru angajare un bun necesar, citește în continuare.

De ce ar trebui să-mi aculți sfaturile

Probabil că te-ntrebi deja de ce ai asculta sfaturile unuia care pare să aibă mai multă experiență în a fi concediat decât în a fi angajat.

În mare, lucrurile sunt simple.

Sfaturile mele sunt bune mai ales pentru că, aproape mereu, am trăit aceste evenimente dintr-o postură aparte.

Cu excepția primei mele angajări în presă, absolut toate întâlnirile pe care le-am avut ulterior au fost sub semnul liniștitor al ideii că nu trebuie neapărat să mă angajez.

Te poți gândi că am avut această liniște și această viziune asupra lucrurilor datorită faptului că n-am depins financiar de respectivele oferte de angajare sau că am ajuns să fiu angajat doar în locuri OK.

Ai avea dreptate doar parțial.

Am avut doar angajatori OK dar am fost și la discuții despre angajare în destule momente în care banii oferiți de angajator nu erau doar tentanți, ci de-a dreptul importanți.

Totuși, angajarea nu trebuie să fie mereu un fel de “sex pe bani”.

Tu prestezi, angajatorul te plătește. Din contră, ar trebui de fiecare dată să existe și “sentimente” în toată această poveste.

Iar pentru a exista sentimente, tu, cel care vrea să se angajeze, trebuie să le produci, să le stârnești, să le faci să se plimbe prin mintea angajatorului, a directorului cu care dai interviul, a managerului de HR sau a oricui ajunge să te evalueze profesional în vederea angajarii.

De ce e important să transformi interviul pentru angajare în discuție despre angajare

Faptul c-am ajuns la discuții pentru angajare din postura celui care nu a ținut neapărat să obțină slujbele respective mi-a permis să văd lucruri pe care majoritatea candidaților nu prea ajung să le vadă.

Am văzut angajatori care-și doresc la rândul lor să-ți facă o impresie bună sau am determinat angajatori să-și dorească să-mi facă o impresie bună.

Nu e vorba de aroganță aici, e vorba doar de un anumit tip de comportament, de o anumită atitudine care ar putea să te ajute să obții aceleași efecte.

Când am menționat experiențele mele, am spus “discuții despre angajare”, nu “interviu pentru angajare”.

Aceasta este prima diferență care ar trebui să se nască-n mintea ta din momentul în care ți-ai depus CV-ul sau din momentul în care ai fost sunat pentru a te vedea cu angajatorul sau oamenii săi.

De ce important să tratezi totul ca pe o discuție despre angajare?

Ideea de interviu pentru angajare presupune din start că tu trebuie să te califici în ochii angajatorului, că tu trebuie să faci efortul de-a-l convinge, că tu ai ceva de demonstrat, că tu trebuie să dai răspunsuri bune inclusiv la întrebări rele.

Nu spun că o discuție pentru angajare nu implică și asta, doar că nu se limitează la asta așa cum se-ntâmplă în majoritatea interviurilor pentru angajare.

Sigur ai ceva de demonstrat, dar nu doar tu trebuie să demonstrezi ceva. Chiar dacă poate suna exagerat, inclusiv companii mari, multinaționalele au lucruri de demonstrat în caz că vor să te angajeze.

Asta dacă e ceva de capul tău, normal.

Motivele pentru care angajatorul pare într-o poziție avantajoasă țin de-o grămadă de lucruri, dar majoritatea-s mai simple decât lasă s-o arate diversele teorii din zona HR.

Dacă ajungi la un interviu cu cei de la departamentul de resurse umane al unei companii sau chiar conducerea companiei în cauză, trebuie să înțelegi că oamenii aceia au văzut deja multe, au experiența interviurilor, știu ce vor, știu ce nu vor, au fost deja instruiți să facă lucrurile într-un anume fel.

Toate acestea îi fac să fie stăpâni pe situație, dar asta doar pentru că accepți situația pe care-o doresc ei.

Cumva, tocmai pentru că sunt obișnuiți ca lucrurile să se desfășoare conform așteptărilor și experienței lor trecute, mulți dintre ei sunt ca niște oameni care au făcut toată viața sex doar în poziția misionarului.

Dacă e vorba de această poziție, automat te vor fugări de nu te vezi de-a lungul interviului.

Sunt antrenați pentru asta, rezistă mult, te vei simți ca-n filmele acelea americane-n care un flăcău timid ajunge să-și petreacă prima noapte într-o închisoare de maximă securitate.

Dacă însă-i scoți din ale lor, dacă-i obligi prin ceea ce spui și prin atitudine să schimbe poziția, vei descoperi lucruri de-a dreptul interesante.

Întrebarea-i însă cum îi scoți din ale lor, cum îi faci să renunțe la poziția misionarului pentru diverse alte poziții?

Îți spun imediat, dar înainte vreau ca-n mintea ta să se plimbe și să rămână și câteva dintre ideile următoare.

Când mergi la discuții despre angajare, folosește protecție

Așa cum probabil ți-ai dat seama, două lucruri contează foarte mult: să fii bun în ceea ce faci, foarte bun chiar și să ai atitudinea celui conștient de faptul că este bun, chiar foarte bun în ceea ce face.

Când spun foarte bun în ceea ce faci nu vorbesc despre o chestiune subiectivă, ci de ceva ce poți susține cu argumente nu doar față de tine însuți, ci și-n fața celor cu care discuți.

Când spun să ai atitudinea din care să reiasă că ești conștient de valoarea ta, nu mă refer la aroganță clasică, ci la liniștea celui care știe ce poate, știe ce este, știe ce vrea.

Indiferent dacă urmează să te vezi cu șefi de companii excentrici sau cu oameni înfășurați în reguli precum niște mumii corporatiste, tu rămâi același. Asta este protecția ta, prezervativul care nu se rupe în timpul actului sexual.

Ceea ce reprezinți tu nu are legătură cu ceea ce reprezintă cel cu care ai de-a face.

Nici pe departe.

Ar fi o mare eroare să faci comparații între cunoașterea ta și cunoașterea unui individ care are un business în domeniul în care tu lucrezi.  Clar că el are un avantaj din acest punct de vedere, dar nu e singurul lucru care contează.

Sunt lucruri diferite, sunt oameni diferiți.

Tu ai atuurile tale, printre care inclusiv libertatea de-a te ridica de pe scaun și a pleca. Asta în timp ce ei pot avea uneori doar libertatea neplăcută de-a rămâne pe acel scaun, de-a munci ceva ce nu le place cu adevărat, de-a înghiți mai mult stres decât se poate calcula.

Nu judeca lucrurile prin prisma celui care se uită la televizor și se lasă impresionat de tot ceea ce societatea glorifică – funcții, bani, putere aparentă. Dacă faci asta, pierzi pe săturate.

Singura realitate obiectivă este că discuția voastră se desfășoară din două motive: ei să se lămurească dacă tu ești potrivit pentru ei și tu să te lămurești dacă ei sunt potriviți pentru tine.

De aici începe totul, de aici se hrănește și atitudinea ta în discuții, de aici îți vine și inspirația vorbelor.

Nu-ți fie frică de nimeni, indiferent de funcție, indiferent de realizările trecute, indiferent de orice.

Aproape întotdeauna există și prinvințe-n care cucul tău e mai mare decât cucul lor. Nu sunt mereu evidente, dar asta doar pentru că, de obicei, ei au mai puțin trac de cameră și filmarea se face din unghiuri favorabile lor.

Nu-i problemă, rezolvăm asta imediat.

Cum faci un om de HR sau un director de companie să renunțe la „poziția misionarului”

Primul pas este să mergi la discuția pentru angajare având inclusiv scopul de-a te lămuri la rândul tău dacă și ei sunt potriviți pentru tine.

Cu cât ești mai bun în ceea ce faci, cu atât îți poți permite să te consideri un soi de trofeu.

Sexual și metaforic vorbind, asta poate însemna, în funcție de preferințe și orientări: stripper, blondă cu fundul fain, brunetă cu sânii mari etc.

Așa cum ei îți arată-n mod evident că trebuie să te califici în ochii lor pentru a te angaja sau pentru a-ți oferi condițiile pe care le ceri, așa și ei trebuie să se califice-n ochii tăi.

Nu, asta nu-i aroganță nici măcar atunci când vorbim de companii mari, companii cu proceduri stricte, cultură corporatistă care i-a robotizat și cine știe ce alte apucături ciudate inclusiv în țările lor de origine.

Pentru a-ți exploata aceste farmece trebuie însă să faci câteva lucruri pe care majoritatea candidaților nu-ndrăznesc vreodată să le facă.

Câteva lucruri care, aparent, “nu se fac”.

Culmea este că se fac.

Se fac de către cei care conving companii faine să-i angajeze în condiții bune. Se fac de către cei conștienți de propria valoare suficient de mult încât să știe că merită mai mult respect decât cel inspirat de-ntrebări precum “de ce credeți că ați fi potrivit pentru această poziție?”.

Prin urmare, la genul acesta de discuții, fă ceea ce se numește “schimb de locuri”.

Nu-ți mai imagina chestiuni sexuale pentru un moment, nu de alta, dar aș fi nevoit să scriu despre lucruri care ar dezgusta măcar aparent diverse doamne și domnișoare din departementele de HR ale multinaționalelor.

Schimbul de locuri presupune două lucruri: să te documentezi temeinic în legătură cu compania care te invită la discuția despre angajare și să pui întrebări dificile.

Întrebările dificile nu se referă doar la detalii foarte exacte despre condițiile de muncă, salariu, concedii etc.

Întrebările dificile se referă inclusiv la chestiuni care țin de filozofia companiei față de diverse teme importante.

De exemplu, în ce constau programele lor de CSR și cum ajung să facă alegerile pentru diversele proiecte pe care le susțin.

Sau de ce au ales să activeze local prin intermediul unor companii înregistrate în Olanda sau în cine știe ce paradis fiscal.

Sau ce eforturi concrete fac pentru ca activitățile lor să nu mai aibă un impact atât de mare asupra mediului.

Sau care-i poziția lor apropo de acuzele care vizează anumite contracte semnate cu statul.

Sau… ai înțeles ideea? Te referi la lucruri care trec dincolo de poziția pe care o vei avea tu.

Eu ți-am dat niște exemple de teme care te pot ajuta să schimbi rolurile în discuție cu reprezentanții unor companii mari, reprezentanți care-n general sunt foarte stăpâni pe ei la orice interviu de gen.

Pentru a găsi aceste subiecte de discuție, trebuie să te documentezi temeinic și să manifești o atitudine sincer curioasă în legătură cu ceea ce au de spus.

Cum vor reacționa când faci schimbul de locuri

Depinde de la caz la caz.

În primul rând, cu cât poziția pentru care candidezi este mai joasă pe scara ierarhică, cu atât vor fi mai surprinși. Genul de surprindere care-n viața sexuală s-ar putea asemăna cu manifestări ale disfuncțiilor erectile.

Ideea este că e posibil ca temele ridicate de tine să fie respinse ca fiind în afara scopului interviului, dar chiar și așa ai avea de câștigat foarte mult.

Ți se ivește prilejul să zâmbești și să privești spre niște oameni care nu-ți vor zâmbi înapoi. O astfel de imagine nu prea vezi la interviurile pentru angajare în marile companii, nu?

Dacă poziția pentru care o vizezi se află undeva mai sus pe scara ierarhică a respectivei companii, probabil că vei avea parte de răspunsuri pentru orice temă dificilă ai aborda.

Vei putea însă zâmbi din nou, de data asta din alt motiv.

Vei avea plăcerea de-a vedea cum nu doar tu trebuie să-i convingi pe ei că ești în regulă, dar și ei trebuie să te convingă pe tine. O vor face cu mult spor, cu multe argumente, cu multă determinare. Nu știu dacă seamănă a sex oral clasic, dar măcar un 69 tot este.

Atenție însă, nu te aștepta la cine știe ce performanță.

Nu-s obișnuiți să aibă parte de candidați care să-i ducă pe ei în poziția de-a fi convingători. Cu cât sunt mai mari, cu atât pot fi, uneori, mai slabi în această privință.

Te gândești că o astfel de atitudine se va transforma într-o respingere automată a „candidaturii” tale.

Câtedoată, acest lucru este posibil.

Mai ales dacă vrei să te angajezi la Centrul de Îmbuteliere a Rachiului din Dobroiești.

Serios, chiar e posibil și-n locuri cu nume mai sofisticat de-atât, cu pretenții mult, mult mai mari.

Cu cât ei sunt mai lipsiți de viziune, mai roboței, mai complexați, mai puțin capabili să vadă dincolo de ceea ce obișnuința le-a desenat ani de zile-n fața ochilor, cu atât e mai probabil să te respingă.

Ce ai pierdut însă dacă se-ntâmplă asta?

În caz că erai disperat să te angajezi în orice condiții, sigur ai avea de pierdut. Ceva-mi spune însă că nu ai pune vreodată-n practică filozofia mea apropo de interviurile clasice pentru angajare.

În schimb, dacă ai ceva respect de sine, categoric nu vei regreta o eventuală respingere bazată pe faptul că i-ai scos din ale lor și i-ai adus la același nivel cu tine.

În fine, trebuie să știi că genul acesta de atitudine este apreciată de către oameni dezghețați, de către companii care au capacitatea de-a vedea dincolo de reguli obtuze. Genul de oameni alături de care ai vrea să lucrezi și genul de companii pentru care ai vrea să lucrezi.

PS: în ghidul Sfarmă Piatră te învăț mai multe despre cum să fii conștient de propria valoare și cum să faci ca acea valoare să fie bazată pe lucruri cu adevărat concrete:

Sfarmă Piatră – Transformarea

 

Foto: quinnanya

12 Shares

Lasă un comentariu