Cum obții respect de sine fără să te lauzi

Dacă știi care-i treaba cu respectul de sine, probabil că titlul acestui text îți sună ciudat.

Din start, ideea de respect de sine se opune ideii de laudă de sine. Prin urmare, a spune “cum obții respect de sine fără să te lauzi” e ca și cum ai spune “cum să menții pereții albi fără să-i vopsești cu verde”.

Dacă vrei să menții ceva alb, teoretic trebuie să ferești acel ceva de contactul cu alte culori.

Așa și cu respectul de sine. Ca să-l obții, trebuie, printre altele, să nu te lauzi.

În general, ceea ce știi tu despre tine însuți este decisiv în obținerea respectului de sine.

Asta și pentru că știm întotdeauna adevărul despre noi înșine, doar că uneori încercăm prin tot felul de metode să ne deviem gândurile de la acest adevăr și să ne legănăm mintea în orice altă direcție mai comodă, mai plăcută.

Până la urmă însă, vrând-nevrând, mereu ne-ntoarcem la ceea ce știm despre noi înșine și, oricât am evada cu ajutorul ecapismului, revenim la acest adevăr.

De asta, respectul de sine este important, de asta ceea ce știm noi despre noi are o așa mare greutate în ceea ce privește calitatea vieții pe care-o ducem.

Ce alimentează respectul de sine alimentează și lauda de sine

Logica spune că pentru a „ști” despre noi înșine adevăruri care să ne întărească respectul de sine trebuie să facem lucruri concrete care să ne determine să ne alimenteze astfel de gânduri.

Aceste lucruri pe care le facem și care ne întăresc respectul de sine sunt diverse, de la reușite pe care le pot observa și cei din jur și până la tot felul de victorii obținute la nivelul minții noastre.

Problema este că unele lucruri care ne alimentează respectul de sine ne tentează să mai facem ceva – să ne lăudăm.

E atât de tentant încât uneorin nu ne putem abține și-ncepem să spunem pe tonul cel mai serios cu putință tot felul de vorbe care pot suna inclusiv penibil.

Sau mai ales penibil.

De aici, se naște o nouă problemă pentru că lauda fură din satisfacția reală pe care acele realizări ți-o oferă în primă fază.

Atunci când reușești ceva special – dai jos kilogramele în plus de-o manieră sănătoasă, înveți o limbă străină exotică astăzi, dar cu potențial aparte mâine, ești promovat la locul de muncă sau îți deschizi o afacere pe cont propriu etc. – și nu te lauzi pe seama acestui lucru, cumva absolut tot efectul reușitei îți alimentează respectul de sine.

Când te lauzi însă, respectul tău de sine flămânzește, iar respectiva “energie” alimentează lauda.

E fascinant ce diferență poate exista din acest punct de vedere între:

Ghici ce-am făcut? M-am apucat de cursuri de japoneză și sunt cel mai tare din grupă!

și

Încerc să învăț japoneză, sper să și reușesc.

Lauda te golește de-o bună parte din energia oferită de reușita ta, pe când faptul că ții pentru tine acea reușită sau o prezinți ca pe o chestiune obișnuită îți hrănește respectul de sine.

În fine, cea mai proastă parte legată de lauda de sine este că e lipsită de orice loaialitate față de tine.

Deși tu-i dai viață, deși tu ai meritul pentru existența ei, lauda e de prea multe ori echivalentul vorbelor în vânt.

Majoritatea cuvintelor care compun lauda rostită sau scrisă sunt lipsite de efect și reușesc mai degrabă să stârnească reacții din categoria “ce mă enervează ăsta” decât cine știe ce soi de apreciere.

Perversitatea Facebook: lauda de sine e ceva firesc

Facebook a reușit să facă din laudă ceva aproape firesc.

Bine, exagerez un pic, Facebook doar a exploatat lucruri care existau deja-n noi prin simplu fapt că ne oferă posibilitatea de-a manifesta acele lucruri.

Totuși, în ciuda acestui firesc, lauda continuă să fure din hrana respectului de sine chiar și pe platformele de social media.

De exemplu, să zicem că ești o tipă care arată bine sau un tip cu alegeri sexuale mai senine.

Te trezești dimineță, te machiezi, îți faci un selfie și postezi poza respectivă pe Facebook alături de-un mesaj profund: „Bună dimineața, vă pup!”.

De-a lungul acestui proces, ai tot timpul inclusiv să te-ntrebi de ce faci asta, dar e puțin probabil s-o faci.

O fac însă alții în speranța că-ți vor da astfel o altă perspectivă asupra acțiunilor tale:

În schimb, aștepți cu nerăbdare reacțiile prietenilor.

Stai liniștit, toți așteptăm reacțiile prietenilor.

Cu cât avem mai mulți prieteni, cu atât suntem mai dornici să le vedem reacțiile, să le vedem dovezile de dragoste. Hmm… nici măcar n-am pus cuvântul prieteni între ghilimele.

În fine, reacțiile încep să curgă sub formă de like-uri sau sub forma a tot felul de mesaje: „Pup și io!”, „Sexi mică”, „Mi-e dor de tine!” sau chiar „Mdai si mie tema la franceza?”.

Cu fiecare like, cu fiecare mesaj, posibil ca starea ta de bine să se accentueze. Astfel, unii ar putea să creadă că dacă se simt bine, automat își alimentează și respectul de sine.

În mare, asta nu prea se-ntâmplă.

Efectul Facebook e prânz regesc pentru lauda de sine și cină cu covrigi pentru respectul de sine. Nu mai vorbesc despre faptul că acei covrigi, precum majoritatea făinoaselor, mai creează și dependență și te fac să-i consumi iar și iar.

În plus, tu deja știi tot ceea ce e de știut.

Știi și cum ai arătat înainte să te machiezi, știi și de ce simți nevoia să postezi acele poze pe Facebook.

Uneori este vorba despre simpla dorință de-a interacționa cu alții, alteori este  dorința ușor tristă de-a cerși un pic de apreciere simpla

Stai liniștit, toți știm și  toți facem asta sub o formă sau alta.

Diferența se face la frecvența cu care o facem.

PS: în ghidul Sfarmă Piatră te învăț cum să acționezi astfel încât să te respecți și să fii respectat de cei din jur

Sfarmă Piatră – Transformarea

2 Shares

Lasă un comentariu