Mmm e mai important decât Wow

Zilele trecute, cineva apropiat mie a scris un mesaj pe Facebook în care spunea ceva ce-a agitat o parte destul de importantă a celor care-i urmăresc postările:

Dimineaţa am mâncat 6 porţii din prăjitură caldã, abia scoasã din cuptor de mama. Pe bancã, în curte, la soare şi în cotcodãcitul gãinilor. Nu a lipsit nici cea mai cea cafea facutã de tata…

Dincolo de faptul că persoana-n cauză poate mânca lejer 6 porții de prăjitură încă de dimineață și că mi-a mărturisit zâmbind ceva de genul „6 porții au fost dimineață, dar ziua a fost luuungă!”, mi-au atras atenția și reacțiile oamenilor la postarea-n cauză.

Aproape oricare dintre noi ne putem cumpăra o prăjitură bună după standardele actuale, standarde pe care le hotărmâ cu ajutorul portofelelor.

De asemenea, mulți dintre noi ne putem vizita părinții și putem sta de vorbă cu ei la o cafea. Nu toți avem găini pe la țară, dar soarele răsare dimineața cam pentru toată lumea, indiferent pe unde suntem.

Și totuși, suntem impresionați.

Ai putea spune că ăsta e efectul Facebook – oamenii citesc ce spun alții că trăiesc și se apucă să dea like-uri, să comenteze, să spună c-ar vrea și ei măcar să guste sau că le este pur și simplu dor de experiențe asemănătoare.

Culmea este însă că reacțiile de pe Facebook le-am văzut ulterior și-n realitate, când persoana cu cele 6 porții, părinții, soarele, găinile s-a întâlnit cu prieteni, amici, vecini, diverși cunoscuți:

Măi, mi-ai făcut o poftă cu prăjitura aceea!…

O prăjitură mâncată undeva la țară, pe-o bancă scăldată de soare, în compania părinților și a cotcodăcitului unor găini a născut în mintea oamenilor o imaginea aparte.

Plăcerile simple pot fi pierdute, dar nu și înlocuite

De ce se întâmplă asta?

Pot fi o grămadă de motive, dar, printre acestea, există și unele aproape nebăgate-n seamă.

Suntem prea puțin atenți când vine vorba de plăceri simple și prea mult cu mintera ocupată să săpăm după cele mai bune căi de-a trăi niște plăceri cu adevărat sofisticate.

Plăcerile simple nu poartă “wow”, ci doar “mmmm…”, așa că-ntr-o lume-n care toată lumea este îndemnată să țintească sus, foarte sus, cine mai are timp să privească la nivelul ochilor sau chiar mai jos decât acest nivel?

Nu e de mirare că ne-mpiedicăm atât de des în tot felul de stări depresive, că avem tot felul de reacții isterice, că veșnic ni se pare că totul merge pe dos, că devenim incapabili să ne bucurăm de lucruri care ar trebui să ne bucure.

În timp, ne pierdem abilitatea de-a aprecia plăcerile simple, lucrurile simple, interacțiunile simple, hainele simple, activitățile obișnuite și ajungem să tânjim după atingerea unor plăceri neapărat mărețe.

Mai mult, ținem tot timpul la-ndemână scuza că avem multe pe cap, că avem responsabilități, că nu știe nimeni ce greutăți ne împovoară nouă umerii, că viața noastră oricum e mai grea decât viața ălora de au timp și bucurie pentru toate.

Partea proastă este că plăcerile simple, cele din zona lui “mmmm…” au un rol foarte important în ceea ce privește fericirea noastră de zi cu zi.

Faptul că sunt plăceri de care te poți lovi des ne ajută să ne bucurăm de o așa-zisă stare de bine.

Nu-ți închipui acum că e vorba de ceva ideal, de starea aceea de bine care-ți desenează un zâmbet tâmp pe față și te face să le spui continuu celor din jur că trebuie să-și îmbrățișeze latura spirituală.

Nu, e vorba de ceva mult mai simplu și mult mai important.

E starea de bine care te face să fii calm în tot felul de situații în care alții o iau razna – în trafic, la cozile instituțiilor de stat, când prietenii fumători au pretenția de-a ieși doar în locuri în care se fumează, când prietenii fumători compară legea antifumat cu sfârșitul lumii, când trebuie să suporți smiorcăitul smiorcăiților, când echipa ta pierde iar după ce arbitrajul a fost catastrofal etc.

E starea de bine care te face să ai suficientă energie să iei lucrurile de la capăt când ceva a mers prost sau să ai energie să începi ceva când totul pare copleșitor de greu.

E starea de bine care îi face pe cei din jur să te perceapă mai luminos sau chiar mai atractiv, în funcție de caz.

E starea de bine care te cam face om.

De ce plăcerile simple au devenit greu de trăit

Deși sunt simple, am ajuns să le trăim foarte greu pe îndelete.

În primul rând, oricât de modeste ar fi aceste plăceri plăceri din zona “mmmm…”, au pretenția să le acorzi atenția ta. Să te bucuri de ele, să fii prezent în momentu-n care îți dau ocazia de-a fi în compania lor.

Din păcate, doar bărbații au capacitatea de-a se bucura de două lucruri deodată și asta într-o singură situație – când văd o pereche de sâni faini.

În rest, suntem condamnați cu toții ca, la un moment dat,  să avem spațiu-n minte pentru un singur gând. Nu putem să ne bucurăm de o plăcere simplă, dar să fim în același timp cu mintea la cine știe ce plăcere sofisticată.

Apoi, plăcerile simple reprezintă prea puțin comparativ cu ceea ce avem noi pretenția să trăim sau cu ceea ce avem impresia că ar trebui să trăim.

Plăcerile simple nu sunt suficient evidențiate în filme, în emisiuni, reclame sau chiar pe Facebook și asta ne face să le ignorăm.

Culmea este că a le ignora ne face pe noi ignoranți.

Până la urmă, e aberant să crezi că poți trăi zilnic ceea ce vezi în filme, e aiurea să acorzi respect unor personaje care apar la TV doar pentru că apar la TV, e absurd să crezi că reclamele sunt făcute pentru slujirea adevărului practic și e de-a dreptul prostesc să invidiezi viața celor pe care-i urmărești pe Facebook.

Mai mult, dacă facem lucrurile enumerate mai sus, n-avem timp să vedem lucrurile care există cu adevărat în jurul nostru, inclusiv cele care pot produce plăceri simple.

În fine, pentru a te putea bucura de o plăcere simplă, trebui să renunți măcar parțial, măcar din când în când la niște lucruri pe care altfel majoritatea le urmărim cu o îndâjire incredibilă, fără măcar să ne dăm seama.

Cum să devii cea mai bună variantă a taDe exemplu, suntem de-a dreptul disperați să sufocăm orice senzație de disconfort am avea.Dacă ne este un pic frig, ne repezim să ne înfofolim în timp ce ne plângem că ne e frig.

Dacă ne e foame, ne repezim să ne îndopăm cu primele produse de patiserie care ne ies în cale sau cu prostiile acelea oarecum alimentare numite“covrigi”.

Apropo, atât timp cât un măr e mai ieftin decât un covrig uriaș, nu există absolut nicio logică  pentru care să conumi o cocă lipsită de orice valoare nutrițională.

Dacă ne somn, ne repezim să facem ceva, nu care cumva să ne dormim viața.

Dacă vedem ceva remarcabil, ne repezim să filmăm.

Dacă suntem pe punctul de-a trăi ceva remarcabil, ne repezim să spunem asta pe Facebook chiar atunci, în timp ce eram gata-gata să simțim ceea ce puteam trăi.

Nu lăsăm nicio senzație să fie trează-n noi suficient de mult timp încât s-o cunoaștem cu adevărat.

Mergem la Yoga și ne plângem apoi că n-am transpirat suficient, de parcă starea de leșin cu care se confruntă o parte dintre cei care se apucă pe 1 ianuarie să slăbească ar fi singurul indicator al pregătirii fizice serioase.

Mergem pe stadion și stăm cu ochii-n telefon să vedem dacă ne ies scorurile la pariuri.

Facem o grămadă de lucruri mai mult pentru a le bifa.

Ieșim în oraș, dar dacă suntem în doi s-ar putea să nu avem ce să ne vorbim și atunci ne promitem subconștientului că nu vom mai face eroare aceasta. Vorba aceea, suntem sociabili – adică avem nevoie de Facebook și de altcineva care să fie alături de noi.

Nu care cumva să ne auzim gândurile, nu care cumva să ne dăm seama că viața are și-o grămadă de momente în care unicornii mai trag și vânturi. Suntem mult, mult prea răsfațați și trăitori totali ai senzației „ni se cuvine” ca să ne bucurăm cu adevărat de ceea ce avem deja.

În ghidul Sfarmă Piatră te învăț cum să te vindeci de aceste probleme.

Nu e simplu, nu e ușor, dar e posibil:

Sfarmă Piatră – Transformarea

1 Shares

Lasă un comentariu