Cum să nu fii sclav – ghid de îndepărtare a buzelor de fundurile celor din jur

L-am cunoscut când m-am angajat ca picolo în restaurantul unui hotel.

Era prima lui slujbă și voia din tot sufletul să facă o impresie bună cât mai rapid posibil.

Mai exact, trebuia să facă o impresie bună.

Nu de alta, dar ambii părinții îi dăduseră deja indicații exacte pentru a avea succes în slujba sofisticată de asistent al unui chelner.

Mi-a zis taică-meu de m-a înnebunit… Bă, indiferent ce spune șeful, tu faci! Dacă-ți spune să sari în cap, tu sari! Nu te dai deștept pe-acolo și comentezi, că te mănânc!

Apoi, a privit în lumina dimineții un pahar perfect șters pe care urma să-l pună-n aranjamentul pentru micul dejun și a adăugat:

Maică-mea e mai hoață, mi-a zis să mă dau bine pe lângă șefu’ și să văd cum merge treaba!

Pentru că am o imaginație care vagabondează ușor, văd instant multe dintre lucrurile pe care mi le povestesc oamenii.

Adică am văzut scena din dimineața respectivă, cu noul meu coleg mâncând omletă în bucătăria de acasă… Cu tatăl său stând în capul acelei mese micuțe, trăgând rar din țigară și cu mama sa trebăluind.

El tăcut și emoționat, ei concentrați să-i transmită copilului toată înțelepciunea necesară reușitei în câmpul muncii.

Aș fi continuat să văd asta, dacă prin fața noastră nu ar fi trecut șeful de sală. Mers grăbit deși era prea dimineață ca să aibă unde să se grăbească, pantaloni bine călcați, cămașă albă cu mânecă scurtă și o cravată roșie.

Vorbea răstit și mi l-am imaginat ordonând din scurt o săritură-n cap.

Colegul meu a salutat militărește și a-ntârziat executarea comenzii doar câteva secunde, cât să-și aleagă cu grijă bucata de mozaic de care urma să-și lipească creștetu-n cădere.

Din fericire, n-a curs mult sânge.

Ce  înseamnă să fii sclav

Ca să fie limpede de la-nceput…

Nu pun semnul egalității între sclav și submisiv.

Deși există diverse asemănări când vine vorba de manifestările celor două categorii, rațiunile din spatele acestor manifestări sunt destul de diferite.

Persoana submisivă se află de obicei în epicentrul unor furtuni emoționale.

Comportamentul său este o strategie prin care încearcă să câștige acceptarea celor din jur. Dacă nu face asta, simte că lumea sa s-ar prăbuși sub presiunea unor tulburări emoționale intense.

Nu-ndrăznește să se comporte altfel.

Persoana submisivă chiar este o victimă a propriilor emoții.

În schimb, sclavul este cel care îmbrățișează o atitudine slugarnică pentru a obține niște câștiguri.

De obicei, e vorba de câștiguri materiale – bani, promovări, note bune la examene.

Uneori, pot fi și câștiguri mai mult sau mai puțin emoționale – relații, sex.

Sclavul este cel care a transformat cultura complimentării sincere într-un moment de panică pentru cel complimentat.

Unii dintre noi nu mai știm să acceptăm un compliment fără să ne gândim dacă-n spatele acestuia nu se ascunde o-ncercare perversă de-a obține cine știe ce avantaj.

Sclavul este cel care caută în mod activ oportunități de manifestare a slugărniciei sale. Este cel care frânează mereu foarte târziu când propriile buze se apropie vertiginos de fundul șefului. Apoi, râde satisfăcut…

Ha, ha, ha… Nu v-am văzut șefu’!

Youngertv GIF - Find & Share on GIPHY

Sclavul este cel care râde la glumele proaste ale celor cu statut superior, e cel care poate minți fără să se simtă vinovat dacă respectiva minciună îi aduce într-un final un profit.

E cel care dă din coadă când e certat, e cel care nu are bunul simț să se gândească măcar un pic la faptul că atitudinile sale produc silă celor din jur.

Sclavul e cel care-și modifică limbajul corpului, postura, astfel încât dacă cei superiori sunt mai mici de-nălțime, să se simtă totuși înalți în preajma lui.

Sclavul este cel care le spune oamenilor cu personalitate întreagă că vor avea de pierdut în viață dacă au atitudine și îi sfătuiește să-i urmeze exemplu dacă vor să reușească în viață.

Apropo de ce-nseamnă să fii sclav – îmi povestea un coleg din presă că la un moment dat Adrian Porumboiu, unul dintre marii agricultori ai țării la vremea respectivă, era-n plin câmp alături de directorii companiilor sale.

Nu mai plouase de o bună bucată de timp, cerul era lipsit de orice nor, iar soarele strălucea puternic. În condițiile acestea, exista riscul unor pierderi importante pentru recolte, dar Porumboiu a zis să fie optimist și-a rostit următoarele cuvinte:

Va ploua, nu vă faceți griji… Vă spun eu că va ploua!

La care, unul dintre angajați a întins o palmă de cerșetor în față și a rostit emoționat:

Șefu’… Pe mine m-a picurat deja!

Ei, asta înseamnă să fii sclav – să sfidezi fără nicio ezitare realitatea, oricât de evidentă ar fi aceasta dacă asta îți poate aduce cumva o poziție mai bună-n ochii celor superiori ție.

Când e OK să fii oricum, inclusiv sclav

Există câteva situații în viață-n care a avea comportamentul obișnuit al unui sclav e acceptabil.

De exemplu, când te confrunți cu situații în care trebuie să-i aperi pe cei apropiați ție.

Ce-nseamnă asta?

Să zicem că ai copii și viața te aduce la un moment dat în postura de-a face ceva aparent umilitor pentru binele lor suprem, poți să o faci liniștit.

Bine, nu ai nevoie de acceptul meu pentru asta.

De obicei, în astfel de situații ți se pare ție firesc să faci absolut tot ceea ce ține de tine pentru a apăra un interes major al copiilor tăi.

Cum ar arăta concret astfel de situații?

De exemplu, vrei să le oferi copiilor tăi șansa unei super educații. Asta costă niște bani, iar pentru a avea imediat acești bani, trebuie să te împrumuți de la cineva care-i are, dar care îți este profund dezagreabil.

Ce faci?

Dacă este o șansă pe care nu crezi că o mai poți avea ulterior – copiii cresc, anumite forme de educație nu pot fi oferite mai târziu – acționezi împotriva mândriei tale.

Te împrumuți de la persoana aceea dezagreabilă, plătești pentru educația copiilor, dar îți pui neapărat o întrebare importantă.

Ce-ntrebare?

Simplu – ai grijă să te-ntrebi ce ai putea face pe viitor ca să nu mai ajungi în astfel de situații.

După ce găsești răspunsul, pui mâna și acționezi pentru ca-n viitor să-i poți ajuta pe cei apropiați fără genul acesta de sacrificii.

Alt exemplu – ești angajat într-o multinațională și ai un șef care te chinuie ca pe hoții de cai.

Totuși, cineva apropiat ție urmează să fie supus unui tratament costisitor, vei avea nevoie de bani și nu-ți permiți să-i spui respectivului cum este și să demisionezi dacă-i cazul.

Ce faci?

Îi înghiți idiotului comportamentul, te consolezi cu gândul deștept că nu poți controla comportamentul altora, ci doar comportamentul tău și te concentrezi pe rezolvarea problemei cu adevărat importante – sănătatea persoanei apropiate ție.

După cum vezi însă, e vorba de lucruri importante. Situații în care tu faci un sacrificiu pentru binele major al celor apropiați ție. Deja nu mai ești sclav decât aparent, în realitate ești cu totul altceva – părinte, frate, prieten.

Sclavii ar putea oricând să-ți spună că și ei luptă pentru binele familiei lor, dar e o diferență majoră între a te comporta ca un sclav o viață întreagă și a fi nevoit să accepți o situație umilitoare pentru un bine major într-o anumită conjunctură.

E o diferență între a fi sclav pentru a obține banii necesari să iei haine de firmă copilului tău și a-nghiți atitudini incorecte față de tine pentru a asigura banii necesari unei operații.

De ce sunt unii oameni sclavi

Spuneam mai sus că oamenii au atitudini de sclavi pentru că sunt de obicei interesați de un anumit câștig pe care pupatul în fund îl poate aduce.

Totuși,  nu toți oamenii interesați să obțină bani, promovări, note mari la școală, relații, sex etc. au atitudine de sclavi.

Diferența între cei care sunt sclavi și cei care nu sunt sclavi ține de mai mulți factori – educație, personalitate etc.

Printre acești factori însă, există unul cu o importanță aparte – încrederea-n propriile forțe.

Cei mai mulți sclavi nu cred că pot obține ceea ce-și doresc prin alt comportament decât cel slugarnic, așa că-l aplică.

Dacă ar avea mai multă încredere-n forțele lor, s-ar folosi de această încredere și de aceste forțe. Asta pentru că oamenii au întotdeauna tendința de-a folosi forțele pe care le stăpânesc.

De altfel, inclusiv atitudinea de sclav presupune o strategie pe care respectivii o stăpânesc foarte bine. Au încredere că o pot folosi cu succes, așa că o aplică. Dacă n-ar avea încredere că se pot descurca așa, n-ar aplea la genul respectiv de practici.

Prin urmare, lucrurile sunt influențate de personalitate, de educație, de mediul în care trăiești, dar și de-ncrederea-n propriile forțe.

Care încredere este și ea influențată de factori precum personalitate, educație, mediul în care trăiești etc.

Ce pierzi atunci când ești sclav

Cu excepția situațiilor speciale de genul celor descrise mai sus, niciodată nu e OK să ai comportament de sclav.

Nu de alta, dar comportamentul tău poate influența inclusiv persoane apropiate ție.

Părinții sclavi cresc în multe cazuri copii sclavi.

Care copii sclavi vor crește în multe cazuri altă generație de sclavi. În felul acesta, se propagă un virus al lipsei de personalitate, a slugărniciei. Se poate ajunge la generații întregi de sclavi, la un neam de sclavi.

Mă gândesc că nu asta vrei să fie „moștenirea” ta pe fața pământului.

În fine, dincolo de asta există situații în care oricum ai privi lucrurile, atitudinea de sclav este profund nocivă. Mai exact, în relațiile care se dezvoltă-n grupurile de prieteni și-n seducție.

A fi sclav în astfel de ipostaze înseamnă a-ți sabota în mod evident șansele de-a conta cu adevărat în ochii celor din jur.

Când vine vorba de grupuri de prieteni, atitudinea de sclav îți poate aduce doar diverse sarcini de îndeplinit, nu și apreciere reală. Ajungi să fii tolerat pentru că ești util precum un servitor oarecare.

În seducție, lucrurile sunt și mai aiurea.

Ca bărbat – sclav, șansele de-a stârni vreodată atracție reală prin tine însuți sunt infime.

Oricum ai privi lucrurile, femeile heterosexuale sunt atrase de-o serie de caracteristici masculine pe care atitudinea de sclav le inhibă. Dincolo de faptul că atitudinea slugarnică induce ideea de inferioritate, mai este și profund stigmatizată cultural.

Ca femeie, atitudinea de sclav te va face să devii doar neinteresantă.

Nu vei fi o miză pentru bărbații care te atrag, nu vei avea acel contur de trofeu care determină-n primă fază mulți bărbați să dorească să aibă de-a face cu tine.

În fine, cu excepția situațiilor în care ești profund limitat din perspectiva inteligenței și a educației, nu prea ai cum să fii fericit fiind toată viața ta sclav din perspectiva comportamentului.

Destul de mulți dintre cei care îmbrățișează această atitudine ajung în situația de-a-și analiza comportamentul și de-a simți în ce stare de degradare emoțională îi aduce.

Fiecare om are momentele sale de singurătate cu propriile gânduri și cu propriile concluzii.

Ce se întâmplă dacă nu mai ești sclav

O parte dintre cei care au comportamente slugarnice s-au obișnuit să le aibă și se tem că a renunța la această strategie va fi un adevărat dezastru.

Acea lipsă de-ncredere-n capacitățile lor de care îți vorbeam mai sus îi face să-și păstreze manifestările slugarnice.

În plus, unii dintre ei se gândesc că deja au un contur al personalității format în ochii celor din jur, că-i prea târziu să mai schimbe ceva.

Adevărul este însă că niciodată nu e prea târziu.

Mai mult, oricât de ciudat ți-ar suna, cu cât ești mai sclav, cu atât poți să modifici mai spectaculos propriile percepții despre tine însuți, dar și percepțiile celor din jur.

Sigur, dacă-ți propui și-ți dorești asta.

Apropo de percepții, există un roman scris de Nathaniel Hawthorne – The Scarlet Letter (Litera Stacojie).

Există și filmul dacă nu ai răbdare să citești cartea.

E vorba despre povestea unei femei acuzate de adulter și pedepsite să poarte litera A pe haine, semn distinctiv pentru cei care comit păcatul respectiv.

Partea faină este că acel A își pierde semnificația inițială datorită comportamentului virtuos al femeii și ajunge în ochii comunității să fie semn că purtătoarea este un înger (Angel).

Ideea este că un comportament repetat iar și iar devine definitoriu, indiferent că e vorba de un comportament negativ sau pozitiv, de slugărnicie sau de curaj.

Fii slugarnic mereu și vei fi perceput așa.

Fii curajos mereu și vei fi perceput așa.

Modifică-ți comportamentul și repetă noua atitudine suficient de mult timp, iar tu însuți vei avea curând o altă părere despre tine. Automat, va veni și modificarea percepției celor din jur, indiferent că-ți propui sau nu asta.

Oamenii se pot schimba. Nu instant, nu peste noapte, dar categoric își pot modifica atât comportamentele, cât și felul de-a gândi.

Așa cum spuneam, cu cât imaginea ta este mai clar conturată în ochii celor din jur, cu atât mai puternic va fi zguduită de modificarea atitudinilor tale, indiferent ce atitudini noi îmbrățișezi.

Prin urmare, oricine poate scăpa de pecetea de sclav modificându-și atitudinile, faptele, comportamentul.

Beneficiile pot fi unele interesante.

De exemplu, sigur te vei simți mai bine-n pielea ta.

Sigur vei fi mai atractiv pentru cei din jur.

Sigur vei avea mult mai multă încredere în capacitățile tale și vei vedea că nu trebuie să fii efectiv servitorul celor din jur pentru a reuși în ceea ce-ți propui.

Sigur, e posibil să-ncepi să-ți propui lucruri diferite, dar asta e firesc atunci când începi să-ți manifești personalitatea.

În fine, vei supăra oamenii care așteptau să ai în continuare comportamentul cu care i-ai obișnuit.

Unora le va trece, altora nu le va trece.

Oricum, nu contează părerile tuturor, vei învăța inclusiv asta.

Ce eroare să eviți când te eliberezi din sclavie

Unii oameni cred că a nu mai fi sclav înseamnă a te certa cu toată lumea, a contrazice pe toată lumea, a sfida pe toată lumea.

Nimic mai fals.

Am explicat clar ce-nseamnă să fii sclav, nu-ți închipui că dacă te războiești cu toți cei din jur, faci glume pe seama lor, ești veșnic împotriva a tot ceea ce se propune automat ai personalitate.

Nu, asta înseamnă doar să fii prost.

În ghidul Sfarmă Piatră, te-nvăț cum să schimbi felul în care te vezi pe tine însuți și cum să-i faci și pe cei din jur să te perceapă ca pe un individ care are-n mod real personalitate:

Sfarmă Piatră – Transformarea

278 Shares

Lasă un comentariu