Home Blog Cititul pe bune e egoist

Cititul pe bune e egoist

Cititul pe bune

Unii citesc pentru ei, alții citesc pentru alții. Cititul pe bune e mai mereu egoist.

În ciuda celor care se înflăcărează pe la diverse șuete, cititul a fost în ultimele decenii o activitate banală.

Cei cărora le-a plăcut să citească au citit.

Cei cărora nu le-a plăcut să citească nu au citit.

Normal, câteodată interveneau constrângerile sistemului școlar, dar nici atunci nu se poate spune că arcanul profesorilor avea mare succes.

Uneori, puteai să vezi filmul.

Alteori, puteai să asculți cum cineva îți povestea despre ce e vorba în carte.

Sau, în fine, puteai citi rezumatul și tot simțeai gustul unei victorii împotriva sistemului.

Viața era simplă și toate se aflau la locul lor.

Până într-o zi când această pace a fost tulburată.

Atunci, de nu știu unde, au început să apară oameni care citesc mult sau foarte mult fără să le placă neapărat asta și fără să-i forțeze vreo autoritate să o facă.

Cum îi identifici?

E ușor, îți spun chiar ei că citesc.

Ți-o spun menționând titluri de cărți în conversațiile obișnuite sau postând iar și iar pe Facebook imagini cu ei citind.

Uneori, îi lovește un fel de modestie născătoare de mister și-n imagine apare doar coperta cărții.

Ca orice om, au zile și zile, dar citesc.

Migratorii

Oricât de lipsit de glorie ar suna, majoritatea oamenilor cărora le place cititul vin din zona desenelor animate.

Adică asta ai consumat înainte să înveți să citești și apoi să citești de plăcere.

Noua categorie de cititori vin însă mai degrabă din zona sofisticată a serialelor urmărite pe net.

La început, aceștia au citit doar subtitrări și reclamele acelea aparte care viețuiesc pe site-urile în cauză.

Apoi, au migrat spre citit, dar și-au păstrat respectul practic pentru un serial bun care să le insenineze zilele și nopțile cu lumina albastră a display-ului.

De aici și porecla de migratori.

Ce citesc migratorii

Unii oameni sunt căcăcios de sensibili când vine vorba de generalizări, așa că pot spune că-n general toți migratorii au citit Alchimistul lui Coelho.

Posibil să fie chiar cartea dezvirginării lor literare.

Apoi, migratorii citesc multă literatură self help, cu precizarea că ei se concentrează mult pe partea de „help” și pierd din vedere partea de „self”.

În fine, migratorii mai citesc și cărți cu personaje pe care le pot menționa în diverse discuții culte.

De exemplu,  „Dragă, mi se pare că Costel are ceva de Jivago în el!”.

De ce citesc migratorii

Motivațiile lor pot fi diverse, dar de multe ori totul poate fi redus la dorința obișnuită pe care o avem mulți dintre noi – dorința de-a fi în față.

Statistic vorbind, în România se citește puțin spre foarte puțin. Prin urmare, automat, cei care citesc intră într-o categorie specială.

Din păcate, tot statistic vorbind, analfabetismul funcțional este de asemenea popular în România, așa că nu toți migratorii înțeleg de fiecare dată ceea ce ce citesc.

Nici nu contează până la urmă, important e că citesc.

Sau contează?

Dacă vrei să conteze ce citești…

Cititul nu este mare scofală.

Cei care încearcă să dea impresia c-ar fi sunt migratori, atâta tot.

Cititul este însă ceva intim, ceva personal.

Stai liniștit, nu mă contrazic.

Tocmai pentru că e ceva intim nu e o mare scofală.

Nu faci caz că citești sau de ce citești, așa că te asiguri o dată în plus c-ai citit pentru tine. Cititul presupune inclusiv egoism și așa ar trebui să rămână.

Normal, e absolut firesc să împărășești plăcerea cititului cu alții cărora le face plăcere să citească, dar nu terorizezi pe nimeni cu asta.

De asemenea, nu face un scop din a citi mult.

Dacă începi să-ți propui să citești 3 cărți pe săptămână ca să te poți lăuda că ai citit 3 cărți pe săptămână, iarăși e destul de probabil să fii migrator.

Ca și mai sus, accentul ar trebui să fie pe plăcerea cititului, nu pe plăcerea lăudatului.

În fine, ceva important despre literatura preferată a migratorilor – cea self help.

Poți învăța o grămadă de lucruri din acest tip de literatură. Problema apare atunci când aplici defectuos principiul „toată viața înveți” și te apuci să citești la nesfârșit acest tip de cărți crezând că-ți vor rezolva toate problemele.

Nu ți le rezolvă.

Și nu doar că nu ți le rezolvă, în exces au tendința chiar să te țină departe de rezolvarea problemelor. Simpla lor citire îți dă impresia că faci ceva în direcția potrivită, așa că te entuziasmează acest gând.

Iar când îți pierzi din entuziasmul respectiv, treci la următoarea carte de gen care are menirea să-ți reaprindă entuziasmul pe care-l vei pierde din nou.

Până la următoarea carte și următoarea doză de entuziasm.

Asta este doar o formă de sex fără finalizare.

Oricât de neromantic ți-ar suna, cititul e pentru gândit și acționat, nu pentru visat. Pentru visat sunt somnul și Facebook-ul.

Încă ceva legat de Alchimistul

Nu sunt obiectiv când vine vorba de Alchimistul lui Coelho.

Acum mulți ani, am decis dintr-o prejudecată penibilă să nu citesc vreodată Alchimistul.

Probabil pentru că era o carte la modă sau doar pentru că era cartea preferată a multor indivizii care nu-mi plăceau.

Nu mai contează.

Ce știu este că deși prejudecata în sine e penibilă, în timp, a devenit mai amuzant pentru mine să nu citesc vreodată Alchimistul decât să citesc această carte.

Spun asta fără să am măcar habar despre ce-i vorba acolo.

De ce-ți dezvălui asta?

Pentru ca-n situația în care textul meu te-a ofensat, să ai argumente suplimentare să mă consideri un prost și să-ți vezi de treabă.

În felul acesta, vom zâmbi amândoi, chiar dacă o vom face din rațiuni diferite.

PS: apropo de literatura asta de întrajutorare – ghidul acesta nu-ți rezolvă absolut nicio problemă. Doar te învață cum să te comporți ca să ți le rezolvi singur:

Sfarmă Piatră – Transformarea

 

Abonează-te prin email și primești ponturi la care doar abonații au acces! Trimit mail-uri zilnic. Fără SPAM, fără prostii.


Următorul articol:

Articolul anterior: