Regula

Regulă: nu te mai grăbi
Dacă tot îți place natura, fii atent un pic la felul în care face lucrurile.

Acum mulți ani, am început să-mi scriu niște reguli.

Le aveam de ceva vreme în minte, dar nu mă vizitau pe cât de rapid mi-aș fi dorit să o facă.

Așa că am început să le scriu pe hârtie.

Citește în continuare -»

Relaxează-te, poți judeca pe oricine

Nu-ți fie frică să judeci oamenii
Judecă pe cine vrei, nu are nimeni dreptul să te judece pentru asta. Glumesc, vei fi judecat indiferent că-ți place sau nu.

Unul dintre cele mai frumoase fonfleuri new age spune să nu judeci oamenii.

E atât de frumos, încât și-a făcut loc în tot felul de zone în care ți se spune cum să te porți – lumea corectitudinii politice, lumea self help-ului, lumea de apoi etc.

Singura mare problemă cu acest îndemn este că nu ține cont de realitate.

Adică este doar o dorință naivă de idealizare a societății și a interacțiunilor umane.

Concret, „judecarea” este un fenomen care se produce reflex în tine și are legătură cu două dimensiuni importante.

Una înnăscută, biologică și alta învățată, socio-culturală.

Citește în continuare -»

Descoperirea marii pasiuni

Descoperirea marii pasiuni
Când umbli prin viață fără direcție, e tare greu să-ți descoperi marea pasiune.

De câte ori te-ai întrebat ce ar trebui să faci în viață?

Sau, cum ar spune unii, ce ar trebui să faci cu viața ta?

Răspunsul la astfel de întrebări este atât de dificil încât oamenii preferă de multe ori să nu-și pună astfel de probleme.

„Nu mă gândesc la asta, sigur dispare. Ia să vedem ce serial a mai apărut pe Netflix…”

În realitate, întotdeauna faci ceva cu viața ta.

Citește în continuare -»

Ce este stoicismul – principii, influență, scurt istoric

Andy Dufresne (Shawshank Redemption) este un exemplu de personaj stoic.
Personajul Andy Dufresne (Shawshank Redemption) este un bun exemplu de practicant al stoicismului – atitudinea față de greutățile vieții din închisoare și determinarea cu care își obține evadarea.

Stoicismul este una dintre cele 4 mari școli de filosofie din Atena antică.

Celelalte 3 sunt Academia lui Plato, Lyceum-ul lui Aristotel și „Grădina” lui Epicur.

Timp de aproximativ 250 ani, filosofia stoică a avut o înflorire constantă și a găsit un teren fertil mai ales în Imperiul Roman.

Printre practicanții faimoși care au popularizat-o și au îmbogățit-o se află omul politic Seneca, sclavul Epictetus și unul dintre cei mai luminați împărați romani, Marcus Aurelius. Scrierile acestora au stârnit un interes major în Renaștere și apoi din nou în epoca pe care o trăim.

Filosofia stoică este complexă și atinge arii precum metafizica, astronomia sau gramatica. Totuși, operele acestor 3 mari stoici s-a concentrat pe ceea ce face filosofia stoică să fie atât de ușor de înțeles: sfaturi practice și ghidare pentru cei interesați de starea de bine și fericire.

În Stoicism, există 4 idei centrale pe care practicanții le urmăresc și la care se raportează constant.

Citește în continuare -»

Cum am devenit alt om. De vreo 7 ori

De-a lungul anilor, am avut o relație specială cu banii pe care i-am câștigat sau mi-au ajuns cumva în buzunare.

Mi-aduc aminte că primul salariu clasic pe care l-am primit era cu 100 Lei mai mic decât cheltuielile mele fixe.

Se-ntâmpla prin 2003, iar atunci sutele de lei erau milioane. Totuși, pentru confortul tău, în acest text voi exprima totu-n banii actuali.

Concret, la vremea respectivă câștigam 700 Lei și aveam nevoie de 800 Lei ca să-mi plătesc chiria în București, întreținerea, hrana și restul cheltuielilor absolut necesare.

Deficitul m-a făcut să iau decizia de-a-mi organiza banii un pic altfel decât am făcut-o ca student.

Citește în continuare -»

De ce e important să te elimini din viața anumitor oameni

Nu mă voi face acum că-ți vorbesc despre ceva ce nu știi deja cât de cât.

Adică nu e ca și cum subiectul acestui text nu se regăsește sub o formă sau alta în tot felul de îndemnuri care se reunesc toate sub aceeași idee:

Elimină oamenii toxici din viața ta!

Singura diferență este că eu nu elimin pe nimeni din viața mea.

Prefer să spun că mă elimin pe mine din viața altora.

Uneori, această eliminare este de-a dreptul măruntă.

Adică mă elimin din viața unor oameni care nici nu știau că fac parte din viața lor – adică aveam interacțiuni mărunte, când și când.

Citește în continuare -»

Cum să nu fii sclav – ghid de îndepărtare a buzelor de fundurile celor din jur

L-am cunoscut când m-am angajat ca picolo în restaurantul unui hotel.

Era prima lui slujbă și voia din tot sufletul să facă o impresie bună cât mai rapid posibil.

Mai exact, trebuia să facă o impresie bună.

Nu de alta, dar ambii părinții îi dăduseră deja indicații exacte pentru a avea succes în slujba sofisticată de asistent al unui chelner.

Mi-a zis taică-meu de m-a înnebunit… Bă, indiferent ce spune șeful, tu faci! Dacă-ți spune să sari în cap, tu sari! Nu te dai deștept pe-acolo și comentezi, că te mănânc!

Apoi, a privit în lumina dimineții un pahar perfect șters pe care urma să-l pună-n aranjamentul pentru micul dejun și a adăugat:

Citește în continuare -»

Cum să nu-ți ma faci griji

Îți faci prea multe griji.

Serios.

Îți faci mult prea multe griji.

Nici măcar nu le numesc „griji inutile” pentru că e de la sine-nțeles că aproape toate grijile sunt inutile.

De exemplu, când îți faci griji pentru că ți-e teamă că s-ar putea întâmpla ceva rău,  grijile respective sunt clar inutile.

Acel ceva rău nu s-a întâmplat încă, așa că evident e inutil să-ți faci griji. Te consumi din cauza a ceva imaginar, a ceva ce doar mintea ta produce ca simplu scenariu.

Apoi, dacă acel ceva rău nu se întâmplă, se dovedește încă o dată dacă mai era nevoie că toate grijile tale au fost inutile.

Ai consumat o grămadă de energie nervoasă făcându-ți tot felul de griji pe seama a ceva ce nu s-a întâmplat.

Îți dai seama cât de lipsite de logică au fost trăirile tale?

Citește în continuare -»

De ce îți plac insultele lui Radu Banciu

Ce părere ai despre Radu Banciu?

Așa sună întrebarea pe care o aud destul de des din gura celor care își dau seama că-s tipul acela care apar prin emisiuni dedicate fotbalului.

De obicei, mă-ntreabă acest lucru oameni care-s fani ai lui Radu Banciu.

Îmi dau seama asta din tonul acela plin de speranță al omului care abia așteaptă să-i confirmi că și ție-ți place ce-i place lui.

Aproape de fiecare dată, spun cam aceleași vorbe.

Că anumite lucruri îmi plac la Radu Banciu, că altele nu-mi plac.

Citește în continuare -»

De ce Pareto ar trebui să fie idolul tău

Pe scurt, Vilfredo Pareto.

Pe lung, Vilfredo Federico Damaso Pareto.

Îți dau și aceste detalii pentru că dacă tot spun c-ar trebui să fie idolul tău, atunci e firesc să știi astfel de lucruri.

Ce fan ai mai fi dacă nu i-ai cunoaște numele complet?

Sigur, nu poți să-l surprinzi spunându-i pe nume în timpul unei ședințe de autografe pentru că s-a născut în 1848 și a murit în 1923. A fost zodia…

Glumesc, nu contează zodia.

Contează c-a fost italian, economist, sociolog și omul care a lansat ceea ce astăzi se numește regula 80/20.

Citește în continuare -»

Cum să faci sex la un interviu pentru angajare

Textul acesta nu este despre genul de sex pe care nu recunoști că-l vezi prin filmele pentru adulți.

Totuși, informațiile de aici pot duce la stimularea centrilor plăcerii unor angajatori, manageri de HR sau chiar candidați care merg la un interviu pentru angajare.

Pe lângă moarte și taxe, interviurile pentru angajare par să fie al 3-lea lucru sigur de pe lumea aceasta.

Majoritatea oamenilor au parte de aceste interviuri de angajare din postura celor care vor să se angajeze, iar o minoritate fericită din postura celor care angajează oameni.

Ideea că aceste interviuri ar fi un rău necesar se naște în mintea multora dintre cei care ajung să le trăiască.

Angajatorii sau managerii de HR se minunează uneori în fața perversiunilor profesionale auzite din gura candidaților sau citite-n CV-urile acestora, iar mulți dintre candidați văd această experiență ca pe una aproape traumatizantă.

Citește în continuare -»

Cum m-a ajutat mânctul în oraș să-mi pun ordine în bani

Acum niște ani, aveam păcătosul obicei de-a încerca aproape orice restaurant nou pe care-l remarcam.

Industria de profil părea să lucreze în favoarea plăcerii mele și numărul restaurantelor nou lansate era într-o creștere evidentă. În plus, unele dintre restaurantele deja testate aveau toate calitățile pentru a le vizita din nou și din nou.

Nu-ți închipui că eram un George Butunoiu și mâncam chiar zilnic în oraș, dar în mod sigur cheltuiam ceva pentru a-mi satisface această apucătură.

Asta până într-o zi în care am avut curiozitatea de-a verifica câți bani dau pentru aceste mese.

Citește în continuare -»