Viața pe Facebook: invidia e mereu pierdere de vreme

Viața pe Facebook

Sunt de aproape aceeași vârstă cu Martina Hingis și, deși ea a jucat tenis mai bine decât mine, ne leagă o întâmplare petrecută-n adolescență.

Aveam vreo 16 ani, iar ea tocmai devenise cel mai tânăr număr 1 mondial în tenisul feminin. În acel moment, eu stăteam întins pe-o canapea și frecam telecomanda-n căutarea a ceva interesant la TV.

În clipa aceea, am constatat ceva dat naibii de evident: că era o mare diferență între preocupările mele și acțiunile ei. Astfel, n-a fost greu să am impresia că nu fac nimic important cu timpul meu.

Apoi, am găsit ceva mai interesant la TV și am uitat de Martina Hingis, de succesul ei și de faptul că eu pierdeam vremea.

Astăzi, când îmi vine-n minte momentul respectiv, pe de o parte mă amuz, iar pe de alta mă amuz și mai tare. Mă amuz de situație în sine, având în vedere că nu jucasem niciodată tenis de câmp și nici nu mă atrăgea sportul respectiv, dar totuși am putut să invidiez pe cineva care cu asta se ocupa.

Apoi, mă amuz și mai tare gândindu-mă la capacitatea noastră de-a-i invidia pe cei care muncesc chiar și atunci când trăim sentimentul invidiei leșinați de lene pe-o canapea, în fața televizorului sau cu laptopu-n brațe.

Citește în continuare…Viața pe Facebook: invidia e mereu pierdere de vreme